Art Nouveau la Iaşi? Şi totuşi…
Nu, Iaşul nu este nici pe departe Oradea… Stilul Art Nouveau, născut într-o Europă calmă şi în plin progres şi într-o epocă numită, pe bună dreptate, Belle Époque, nu a fost, în gusturile ieşenilor extrem de tradiţionalişti şi de conservatori, o opţiune arhitecturală pentru oraşul lor. Chiar şi marii arhitecţi angajaţi pentru a occidentaliza, la sfârşitul secolului 19, străvechea urbe au avut de respectat înclinaţia către clasic şi academic a edililor moldoveni. Şi totuşi… regăsim Art Nouveau la Iaşi?
André Lecomte du Nouÿ, Carmen Sylva şi Art Nouveau în Iași
André Lecomte du Nouÿ a fost unul dintre discipolii lui Viollet-le-Duc – cel mai mare arhitect restaurator al patrimoniului francez. Care, de altfel, în 1874, îşi și recomandă, la cererea familiei regale din România, elevul în vederea restaurării Mănăstirii Curtea de Argeş, destinată a deveni necropolă regală. Or gusturile artistice ale lui du Nouÿ, rafinate de teoriile maestrului său, ca şi de influenţa scrierilor lui John Ruskin sau a grupului Arts and Crafts, par să se fi cuplat în modul cel mai fericit cu cele ale Reginei Elisabeta, poeta Carmen Sylva, cucerită de noul curent care schimba faţa oraşelor Europei – Art Nouveau, cunoscut şi ca Secession sau Jugendstil.
Achitându-se impecabil de misiunea sa de restaurator al Curţii de Argeş de care s-a legat într-atât încât a cerut să şi fie înmormântat aici, Lecomte du Nouÿ primeşte noi comenzi din partea Casei Regale a României, pe care interesul şi preocuparea familiei principelui Carol i-au permis să le ducă la bun sfârşit.
Este vorba despre proiecte majore şi mult criticate, printre care cel de la Domniţa Balaşa din Bucureşti, cele din Craiova sau Târgovişte, precum şi cele – două la număr, aspru judecate – de la Mănăstirea Trei Ierarhi (1882-1890) şi de la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc (1890-1904), din Iaşi.
Art Nouveau și arta eclesială? Și totuși…
Ne-am putea întreba, şi pe bună dreptate, ce legătură există între dorința Reginei Eilsabeta ca elemente Art Nouveau să fie prezente în restaurarea bisericilor sus-numite şi o arhitectură românească autentică, în cazul de la Iaşi – baroc eclectic la Trei Ierarhi şi medieval moldovenesc la Nicolae Domnesc? Şi totuşi…
Lăsând deoparte deciziile discutabile pe care du Nouÿ le ia în legătură cu ambele monumente, în interior, un ochi avizat şi atent la detalii va rămâne uimit atunci când va descoperi fără putinţă de tăgadă întreaga simbolistică Art Nouveau, delicat armonizată cu elementele arhitecturale exterioare, pe care le preia şi le pune în evidenţă tocmai prin extravaganta lor combinare. Motive, materiale – jad, coral, argint, obiecte, toate-l încântă pe cel care, îndrăgostit şi el de Art Nouveau, ar rămâne, altfel, frustrat de lipsa acestui stil în oraşul de pe cele şapte coline.
Ioan D. Berindey, Regina Maria şi Art Nouveau
Un alt arhitect de al cărui nume sunt legate multe construcţii româneşti de seamă este Ioan D. Berindey, în portofoliul căruia Palatul cunoscut ca al Culturii este de departe opera cea mai îndrăzneaţă şi mai greu de desluşit. Cu aerul său dominant neogotic flamboiant, Palatul lui Berindey propune, în filigranul decoraţiunilor sale, îndrăzneaţa opţiune a stilului Art Nouveau, opţiune plină de riscuri. Şi totuşi… ea a reprezentat, din fericire, o sincronizare nesperată a urbei noastre cu pulsul artistic al Europei.
Art Nouveau , o opțiune îndrăzneață…
Francofon şi francofil convins, Berindey n-a putut rezista, deci, tentaţiei noului val de creativitate care-i antrena pe colegii lui de generaţie, Guimard sau Gaudi. Toţi influenţaţi, într-un fel sau altul, dar profund, de teoriile lui Viollet-le-Duc, ca şi de cele ale lui William Morris. La Iaşi, în Palatul Administrativ sau de Justiţie pe care l-a imaginat pe locul fostei Curţi Domneşti, Art Nouveau străluceşte mai ales în neo-goticul detaliilor exterioare sau interioare și, mai ales, în exuberanta Sală a Voievozilor – sinteză a tot ceea ce are mai frumos şi mai reprezentativ.
Omagiu adus pasiunii Reginei Maria pentru un stil de care se înconjura peste tot, de la bijuteriile pe care le purta şi pâna la colecţia de afişe Mucha cu care se mândrea, Sala Voievozilor face să crească, din rădăcinile Copacului Vieţii, liane şi vârtejuri vegetale, irişi şi bujori în culori fantasce şi mozaicuri lucitoare, adunate toate sub o cupolă albastru de Prusia, înstelată. Ferestre, arcade, ogive duc, într-o armonie desăvârşită, flamboiantul gotic pe valul Art Nouveau.
Art Nouveau pur şi simplu… casa părăsită
Art Nouveau în arhitectura privată a Iaşului, ceci n’existe pas vraiment… Şi totuşi… Pe strada Nicolae Gane, coborând spre strada Vasile Conta, şade o casă… O casă anonimă. Căreia nu i se ştiu prea bine nici proprietarii de pe vremuri, nici pe cei de astăzi, pe care cu atât mai puţin se ştie ce arhitect îndrăgostit de linii curbe şi volute a imaginat-o şi văzut-o construită. O casă ca o bijuterie, a cărei imensă fereastră rotundă te invită să-i priveşti misterele ascunse și a cărei cornişă a devenit locul de veghe al unui înger obosit.
O casă ca o poveste despre oameni care iubeau frumosul, iubeau detaliul semnificativ. Îşi iubeau oraşul, strada, dăruindu-le frumuseţe în stare pură. Casa aceasta unică în Iaşi, casa aceasta Art Nouveau e a mea. Pentru că descoperirea ei de către ochii mei captivaţi o fac, ştiu bine, să rămână încă în picioare, nedoborâtă de tăvălugul uniformizator al promotorilor…
Ea poate fi şi a voastra, a noastră a tuturor, cu condiţia s-o privim văzând-o cu adevărat, pentru ca astfel s-o salvăm..
Vezi locația casei părăsite de lângă restaurantul Bistro Felix.
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
Surse fotografii:
Sursa foto 1
Sursa foto 2
Imagini Trei Ierarhi – poze proprii la ilustrațiile din cartea Influenţe Art Nouveau în Arta decorativă eclesială, autor Ieromonah Mihail Gheaţău
Sursa foto 4
Sursa foto 5
Sursa foto 6
Sursa foto 7
Sursa foto 8
Sursa foto 9
Ultimele 4 poze cu şi din casa de pe Nicu Gane sunt făcute de Andreea Andronic și Teona Bejenariu
