Cartierul care m-a primit acasă, în decembrie 1962, când m-am născut, a fost dintotdeauna cartierul familiei Mamei mele. Familie a cărei viață se năruise în
Doamnei Angela Gheorghiu În 1886, la ușa casei de pe strada Coroi nr. 8, din Iașul de altădată, casă a violonistului, capelmaistrului, compozitorului, dar mai
Gonguri și măști. Actul 1 ”Birjar, la Ghiculeștii din vale, repejor! Și ai grijă, îi cam lunecos pe jos! Le-ai pus cailor caiele bune? Ce
Un Iași ca un șevalet închis Părinții mei nu au călătorit niciodată asemeni copiilor mei ”părinți călători”. Părinții mei nu au ieșit niciodată în lumea
Marie – o femeie atipică, independentă, non-conformistă… Marie… Vă mai amintiți povestea atât de sfâșietoare a familiei Canta și a dragului lor Hoisești? Cu nenumăratele-i
Nichita Stănescu Liceul ”Mihai Eminescu” din Iași este o mare acoperită de adolescenți. O mare mare a orașului, dintotdeauna azurie. O mare pe care corăbille
Adela, nu, nu e nici Adèle H, nici Adèle – filmul ardent sau Adela – româneasca telenovelă, nu e nici măcar Adele cea muzicală… E
In memoriam Galele Amfiteatru. 1985. Era în 1985. Anul absolvirii facultății pentru generația noastră. Început de vară la Iași. Galele Amfiteatru, una dintre puținele manifestări
Riga Nicăieri, parcă, în călătoriile mele extrem de colorate, nu am cunoscut, ca la Riga, exaltarea aceea despre care vorbea Stendhal în legătură cu sublimul
”Un bărbat din milioane de bărbați dorește pe o singură femeie din milioanele de femei. Adam și Eva!” Cuplul primordial, cel care, simbolic, ne-a determinat
Astăzi este o duminică diferită. M-am gândit să rup puțin ritmul. Și să vă contrariez. Astăzi nu scriu niciun articol. În schimb, vă invit pe
Tata. 14 august. Ar fi împlinit 97 de ani. Tata. Profesia. Tata. Meseria i-a fost unicul țel existențial. Susținut de două devize – ”Eu nu
Îmi plac la nebunie jocurile cu ”Știați că…” De aceea, astăzi, m-am hotărât să construiesc un astfel de joc, în patru timpi, plus încă unul,
Casa Kieser – o librărie a eleganței Sunt sigură că până și cei care nu-și umplu viața cu lecturi știu că, atunci când își dau
Un parc umbros, cu copaci seculari, cu un bazin care, deși nu-și mai aruncă fuioarele de apă răcoroasă, stă parcă-n așteptarea unor vremi în care
Chipul, alura, atitudinea, zâmbetul discret, dar deschis ale acestui uriaș luminos mi-au fost dintotdeauna nespus de dragi. Încă din manualul de istorie, unde e drept
Femeile familiei mele, în bucătăriile copilăriei mele, sub aripa cucului armenesc Ah, copilăria, cu ale ei gusturi și arome pe care nimic, nici măcar tocirea
Pentru că e tare cald și, cu ploile astea, parcă am fi la tropice, pentru că poveștile din săptămânile trecute au fost triste și dramatice,
Distopie. Un semn de alarmă care vorbește despre ceea ce zace în noi gata mereu să țâșnească la suprafață, despre răul mereu la pândă. Ești
– Ah, Doamnă Veturia, spun eu plină de exaltare, am fost la Hoisești, și am făcut descoperiri extraordinare, despre oameni și povești de viață care
Prima oară, am aflat despre Matila, pe la 16 ani, de la Domnul Profesor Emil Alexandrescu, tatăl celei mai vechi și bune prietene ale mele
Hoisești, lunca Bahluiului ”Ședeam.. pe marginea acelui drum pe care, mai bine de o jumătate de veac, trecu călare sau în trăsură, aproape în fiecare
Săptămâna aceasta, a lui 9 iunie, e despre Caragiale… altfel Uitându-mă, din cu totul alte pricini, la datele bornă ale lui Nenea Iancu, constat, exact
O bere rece, la vreme de vară, ah, ce privilegiu! Știu, o să spuneți că vara se lasă așteptată, că e frig ca la Londra
Casele orașului, ferestre … Deseori, trăind în ritmul trepidant al vieții noastre zilnice, uităm să mai ridicăm privirea de la vârful pantofilor care ne duc,
Ideea de magazin universal… ce invenție! Țin minte că, pe la 13 ani, tot cotrobăind prin biblioteca părinților mei după o lectură de vacanță, am
Ieșencele atotcuceritoare Nu există călător străin care să fi venit în Iași și care să nu fi rămas cel puțin impresionat, dacă nu chiar profund
Știu că azi nu vă arde de citit, nici măcar lucruri interesante, curioase, neștiute, haioase. Azi e numai familia, primăvara triumfătoare și bucuria de a
Flori, soare, primăvară, Paștele la Iași … E un truism deja să spunem că povestea Patimilor lui Isus este, de fapt, cea a renașterii naturii
In memoriam Iuliana Dorneanu şi Andrei Scuriu Ce este un Profesor? Am fost o viaţă profesor, sunt fiica unor profesori, ca atare sunt îndreptăţită să-mi
Frumusețe în stare pură Mânăstirea Trei Ierarhi este imaginea desăvârșită a hybris-ului unui om care i se închină lui Dumnezeu dăruindu-i frumusețe în stare pură.
Cum s-au născut spitalele Iașului de altădată? Cum arăta, oare, sistemul de sănătate înainte vreme? Cum arătau spitalele Iașului și ale Moldovei de altădată? Exista
La porțile Levantului – mic vocabular Când eram la școală, la ora de istorie, rămâneam mereu visătoare în fața unor cuvinte de la porțile Levantului
De ce iubesc CityID Iași? Pentru că e o sursă nesecată de tinerețe… E o adevărată bucurie să lucrezi cu tineri. O știu de-o viață.
Casa Centrului Cultural Francez – o casă cu pedigree Sunt nenumărate postări pe Facebook care reînvie istoria aristocratică a caselor în care avea să se
Un film și o carte revelatoare O serie de 10 episoade despre Einstein și prietenii lui de la Academia Olympia – Genius. Johnny Flynn și
Visuri dulci din Iaşul copilăriei… Nu-mi aduc aminte ca, în copilărie, Mama să fi făcut prea des visuri dulci acasă, adică prăjituri. Era Crăciunul, când
Știți cine a fost Reba Fiersohn? Nu, nu cred că aţi auzit numele acesta şi nici nu cred că vă închipuiţi ce Doamnă a Iaşului
Cafea în Iași… cafeaua cea de toate zilele Nu m-am putut niciodată pune la scris fără buchetul parfumat al ceşcuţei mele de cafea alături. Amăreala
O poveste de dragoste la Iași… Toată lumea cunoaşte paradisul pe care-l reprezintă parcul–livadă al Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” Iași, fostul Liceu de fete „Oltea
Art Nouveau la Iaşi? Şi totuşi… Nu, Iaşul nu este nici pe departe Oradea… Stilul Art Nouveau, născut într-o Europă calmă şi în plin progres
O poveste marca © Sorina Dănăilă – 2021
