Taking too long? Close loading screen.

Matila, din Iași

Prima oară, am aflat despre Matila, pe la 16 ani, de la Domnul Profesor Emil Alexandrescu, tatăl celei mai vechi și bune prietene ale mele – Dana. Cu figura dumnealui de profet, Domnul Profesor a scos, într-o zi, dintr-un raft ascuns al bibliotecii Domniei-sale un volum în franceză, pe care-l mângâia ca o raritate. ”O să mai auzi de Matila, Sorina! E atât de mult adevăr în el, încât căutătorii de frumos și armonie nu vor putea să nu-l întâlnească în drumul lor! Așa și tu, ai să vezi!”

Aș fi vrut să-l iau cu împrumut pe Matila să văd despre ce vorbește Domnul Profesor, dar ”Nu, nu e o carte care să iasă din bibliotecă! Îmi pare rău, dar nimeni nu trebuie să știe că am așa ceva…” Așa s-a petrecut primul meu contact cu Matila, al cărui nume mi-a rămas întipărit cu litere misterioase… La fel se petrecuse și întâlnirea cu Tratatul de Istoria Religiilor al lui Eliade sau cu Tratatul de la Roma… grație Domnului Profesor Emil Alexandrescu… în vremuri în care aceste cărți erau periculoase.

Domnul Profesor Emil Alexandrescu

Matila, un nume de multă lume necunoscut…

… o minte strălucitoare, un spirit cosmopolit, un ieșean printre altele. Matila C. Ghyka. Sau Matila Costiescu. Strănepot, prin mamă, al ultimului Ghica înainte de Unirea Principatelor de la 1859 – Ghica Vodă al V-lea, despre care am mai vorbit. Născut dintr-o mezalianță cu Matila Costiescu, căruia îi poartă doar prenumele și inițiala discret paternă. Adoptat de ramura catolică a familei materne, printre care se numără și eminentul Monsenior Vladimir Ghyka – victimă a Jilavei, beatificat în 2013. De la această ramură își trage Matila și ortografierea aparte a numelui. Crescut de mama Ghica și de bunica Balș, în casa de la Iași.

Casă care era, înainte vreme, în colțul străzii Toma Cozma cu Bulevardul Carol, pe locul unde acum se află un bust, important, al unuia dintre cei mai vizionari reformatori ai învățământului românesc – Spiru Haret. ”Am petrecut cu mama și bunica cei zece ani ai copilăriei mele în casa Balș de la Iași, al cărei corp de clădire principal, rotunjit ca un turn scund și lat, forma colțul străzii Carol, cea mai însemnată din Iași. Pe acolo treceau, chiar sub ferestrele noastre, toate echipajele care se duceau spre aleile de la Copou. O stradă care semăna, într-un fel, cu vreo alee din Bois de Boulogne, în miniatură…”

Așa-și amintea Matila Ghyka, în cartea lui de memorii, Curcubeie, orașul și strada copilăriei, ale mamei, ale bunicii și ale unei aristocrații parfumate pudrat și cu un trai dichisit.

Dar cine e Matila Ghyka, pentru a considera că amintirile lui sunt interesante și demne de a fi povestite?

Matila și Numărul de Aur

Probabil că multă lume a auzit, măcar așa, ca un amănunt exotic și puțin ezoteric, de Numărul de Aur, 1.61…, proporția divină, sectio aurea, pe care anticii o țineau la mare preț, începând cu Platon și terminând cu Vitruvius. Luca Pacioli, alias Fibonacci avea să-i dea un nou sens prin șirul său vestit de iepuri buclucași. Cu toate acestea, misterul matematic al acestui măiastru număr al naturii – arhitect al armoniei, a rămas multă vreme nedeslușit, în așteptarea celui care l-ar putea dezghioca, analiza și teoretiza.

Copilul care, de la fereastra caselor sale patriarhale, privea trăsurile urcând Copoul va deveni un adevărat uomo universale, după cum spunea Mircea Eliade în omilia sa funebră: un renascentist întârziat. Ofițer de marină, inginer, matematician, profesor de estetică – supranumit Prințul Esteticii – la University of Southern California din Los Angeles, diplomat de carieră, memorialist. Mai presus de toate, însă, Matila de la Iași a fost cel mai riguros și minuțios specialist în teoria Numărului de Aur. Autor al celui mai interesant și pertinent tratat (unicul, de altfel) despre această minune matematică, filosofică, estetică, arhitecturală. Cartea pe care o văzusem în biblioteca Domnului Profesor Emil Alexandrescu – Le Nombre d`Or – Les Rythmes.

Matila cosmopolit

Iată ce spuneau unii dintre prietenii – mari figuri ale lumii – despre acest aproape necunoscut intelectual român, un Matila ”socotit la Paris şi astăzi ca un adevărat mentor al lumii intelectuale pariziene din anii ’30.” (Georgeta Filitti)

Salvador Dali

Omul care m-a făcut să-l înțeleg pe Leonardo da Vinci.

Peter Brook

Convingerea intimă care m-a condus la Matila Ghyka și la proporțiile armonioase ale numărului de aur și apoi la învățătura lui Gurdjieff a fost că spiritul nostru descoperă o ordine la care niciun animal nu are acces. Ființa umană are acces la această ordine prin matematică, geometrie, artă și tăcere.

Omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci

Paul Valéry

Această carte lipsea. Acum, există. Ea concentrează tot ceea ce înseamnă rigoare în estetică. Mă minunez de vastitatea culturii dumitale. Admir mai cu seamă modelul personal ce l-ai imprimat unei materii atât de ample și complexe… Ce poem, această analiză a lui Φ!”

Paul Morand

De naționalitate română, Matila C. Ghyka este totodată francez prin trebuința ce o simte de a-și ordona arhitectonic gândirea, englez prin umor, austriac prin pasiunea aristocratică pentru titluri și tradiție, german prin metodă; prodigioasa lui curiozitate este aceea a unui american, gustul pentru streinătate e slav, iar febrilu-i interes pentru esoterism îl apropie de tipul bătrânului rabin cabalist.

Ca și mulți alții, Matila uitat și la Iași…

Matila C. Ghyka nu apare în nicio enciclopedie românească, în niciun dicționar de personalități românești. De publicarea operei sale se ocupă o Asociație englezească, pentru că, dacă tot a murit în Anglia, să li-l lăsăm lor, nu-i așa? Chiar dacă, la Londra, la 75 de ani, trăia umil și într-o mare sărăcie. „Nu știu cine poartă răspunderea acestei nevrednicii strigătoare la cer: autorul neuitatului Le Nombre d’Or să fie silit, la bătrânețe, să facă pachete la Bon Marché (pachete cu hârtie colorată, căci era săptămâna Crăciunului…!). Sunt sigur însă că el, Matila Ghyka, nu s-a plâns niciodată. Nimănui!”, scria același Mircea Eliade despre bunul său prieten.

Matila și Iașul

Uitându-mă cu ochii minții la casa care astăzi nu mai este, probabil dărâmată de bombardamentele celui de-al doilea Război mondial, dar vegheată mai departe de bunul Spiru Haret, îmi spun că tratatul lui Matila Ghyka, prefațat de Paul Valéry și luat drept carte de căpătâi de Le Corbusier, își are poate sorgintea în geometria deloc întâmplătoare a cartierului, străzilor și casei din Copoul Ieșilor de altădată.

Bustul lui Spiru Haret, pe locul casei familiei Balș, bunica lui Matila C. Ghyka

Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.

Surse fotografii:

Sursa foto 0
Sursa foto 1
Sursa foto 2
Sursa foto 3
Sursa foto 4
Sursa foto 5,6
Sursa foto 7
Sursa foto 8

Surse despre Matila Ghyka
Surse despre Matila Ghyka



Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă asigura că obțineți cea mai bună experiență pe site-ul nostru.