Taking too long? Close loading screen.

Iașul șevalet

Un Iași ca un șevalet închis

Părinții mei nu au călătorit niciodată asemeni copiilor mei ”părinți călători”. Părinții mei nu au ieșit niciodată în lumea cea mare, pe care sunt convinsă că ar fi descoperit-o cu mirare și recunoștință. Se resemnaseră demult cu această nedreptate care le nega libertatea de a cunoaște și de a face comparații și de a aduce de departe idei, mode, tendințe, progres. Nu, ei au trăit într-un Iași ca un șevalet închis.

Au trăit într-o lume ferecată, sufocantă și din ce în ce mai cenușie, căreia, cum ar fi putut face altfel, îi magnifiau trecutul, urmele, dârele, amintirea… Așa am crescut eu într-o adorație a orașului meu, plin de scene și peisaje, portrete și detalii pe care Mama mi le zugrăvea cu dragoste. Adorație căreia multă vreme nu i-am priceput disperarea. Adorație pe care am regăsit-o târziu și altfel. Cu totul altfel, căci așa fac copiii și tinerii – trebuie să se arunce mai întâi pe orbitele cele mai îndepărtate pentru a descoperi că ceea ce aveau la doi pași era și ceea ce le trebuia pentru o viață împlinită. Calea, însă, pe orbita aceasta lung eliptică e formatoare, necesară și liberatoare.

Evadare în lumea culorilor

Așadar, când cei din generația mea au văzut zăgazurile rupându-se și surpându-se în jurul lor, s-au lăsat duși de valurile apelor năvalnice, navigând cu sete către cele patru colțuri ale pământului, încercând să trăiască înmiit, cât și pentru părinții lor, și propunându-și hulpav să acopere, dacă s-ar fi putut, întreg mapamondul. Era în aceasta o frenezie și o patimă care, deseori, făceau uitat portul de pornire, lăsat cu totul într-o umbră trist-melancolică și dulce-acrișor provincială. Un loc de unde mai cu seamă pleci și la care te întorci de nevoie. Veneția, Paris, Buenos-Aires, New York și… Iași! Ce comparație nedreaptă, nu-i așa?

Și eu am făcut aceeași experiență dezlănțuită, cu aceeași foame nesătulă! Și trebuie să recunosc că aventura a meritat de fiecare dată. Între altele, însă, și pentru că, atunci când drumurile mă aduceau înapoi acasă, ochii erau ceva mai deschiși și perspectivele mult relativizate. Curios, orașul meu nu mai era chiar atât de trist-melancolic și de dulce-acrișor provincial. Devenea, încetul cu încetul și cu fiecare întoarcere, un Iași ca un șevalet deschis! Haideți să vă dau un exemplu, ca să mă-nțelegeți și ca să nu mă acuzați de patriotism local!

Lumea largă

Lisabona

Prima oară când am ajuns la Lisabona am fost conduși, de la aeroport către oraș, de un drum colorat și non-conformist. Mare ne-a fost uimirea și chiar indignarea de provinciali. Căci fusesem învățați să considerăm că a ”murdări” bunul comunitar este un delict și ceva inacceptabil urbanistic vorbind. Șoferul nostru de taxi ne-a explicat, însă, zâmbind luminos, că Lisabona este orașul grafitti-urilor. Orașul în care desenele acestea pline de culori fauviste și de forme care strigă lumea căreia îi aparținem azi, și nu ieri, sunt încurajate de chiar administrația orașului. Lisabona – oraș muzeu contemporan în aer liber.

Și uluirea noastră a continuat. Pentru că, într-adevăr, pe nenumărați pereți coșcoviți sau neterminați sau uitați de edilii acestei luminoase capitale, pereți din cine știe ce colț de cartier îndepărtat, ne întâmpinau imagini extraordinare. Fado, saudade, caravela, soare, oceano, flor… Lisboa

Bruxelles

Oraș al ciocolatei și gauffre-lor, al scoicilor și al cartofilor prăjiți, Bruxelles este mai ales lumea jucăușă a lui Manneken Pis, a lui Tintin și Lucky Luke. Tintin în magazine, sub formă de orice îți trece prin minte, de la tricouri și până la coafuri à la Tintin, și-apoi grafitti-urile care reînvie benzile desenate ale lui Hergé și Morris. Milou, Dupont et Dupond, La Castafiore, le Capitaine Haddock. Jolly Jumper și Rantanplan. Un zâmbet permanent al descoperirii și al bucuriei.

Sankt Petersburg

Ultima noastră călătorie înainte de pandemie a fost în Rusia. Un șevalet închis ca și noi. Care ne așteptam să ne întâmpine în culori întunecate de teamă, circumspecție și de vetustețe. Or Sankt Petersburgul, ca și Moscova, a fost una dintre cele mai incredibile experiențe pe care un călător avid le poate face. Și nu doar grație marii istorii, marilor palate, marilor statui ori monumentalelor stații de metrou. Nu, aceste două orașe copleșite de prejudecățile noastre sunt vii, pline de spiritul și de mentalitatea omului de azi și de pretutindeni. Parcuri, fațade, străzi în care totul se joacă de-a v-ați ascunselea cu tine, aventurier. Cine și-ar fi închipuit?

Un Iași ca un șevalet deschis

Din astfel de călătorii colorate te întorci plin de încântare, dar și de idei, de dorințe. Oare de ce Iașul meu nu ar putea fi și el, precum altele în lumea asta mare, ca un șevalet deschis? De ce e așa de greu să te gândești la ceea ce putem face astăzi, aici, acum? În loc să ne agățăm exclusiv de un trecut care e mare, dar tocmai de aceea este și greu de purtat pe umeri… De ce nu ne putem înveseli drumurile zilnice umplându-ne privirea de culoare, de forme și amplitudini la fel de prețioase ca și cele ale trecutului cu care, deseori, ne mândrim în mod exclusiv?… De ce?

Or, după cum spuneam, a trebuit să hălăduiesc mai întâi prin lumea largă pentru a descoperi că, incredibil, aveam la doi pași tot ceea ce tânjeam să găsesc aiurea. E drept, nu cu aceeași anvergură urbană, poate, ca la Lisabona, Sankt Petersburg sau Bruxelles. Mai ales nu cu aceeași grijă de a cultiva și promova noile manifestări artistice croite în și pentru o lume nouă, tînără și plină de anxietățile ei, dar și de ludicul ei expresiv. Și totuși, priviți ce oraș avem deja și imaginați-vă ce oraș am putea avea…

Un Iași ca un șevalet deschis unui parcurs turistic

În fiecare dintre orașele prin care vă povesteam că m-au dus pașii existau trasee speciale, recomandate cu insistență întru descoperirea acestui tip de urbanism, neconvențional și la fel de prețios. Turul Tintin la Bruxelles, Vânătoarea micilor secrete petersburgheze, Turul Street Art al Lisabonei. Oare noi nu am putea imagina un astfel de traseu care, e drept, nu ne-ar duce în Iașul cel iconic, dar ne-ar descoperi un Iași adevărat și cotidian, în care o mână de tineri, precum cei de la HarceaParcea, Robert RO, Kore, Kaps Crew sau Hubrica ne fac viața mai colorată? Un Iași ca un șevalet deschis ar fi ca un vast muzeu de artă contemporană în aer liber. Cu un excepțional potențial de creativitate și originalitate. Și accesibil oricui.

Cum ar fi să-i dăm frâu liber și să înfrumusețăm astfel îngrozitoarea moștenire comunistă de blocuri și de fațade decrepite, de școli standard și zone industriale abandonate, oferindu-le și oferindu-ne o nouă viață, plină de strălucirea și prospețimea tinereții?

Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.

Sursa foto 1
Sursa foto 2
Sursa foto 3
Sursa foto 4
Sursa foto 5
Sursa foto 6
Fotografii personale





Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă asigura că obțineți cea mai bună experiență pe site-ul nostru.