Taking too long? Close loading screen.

Crăciun. Sol invictus

Lumina ca un înger

Solstițiu de iarnă. În întunericul cel mai deplin, grăuntele de lumină înfăptuie miracolul creațiunii. Înălțându-se și înscriind pe cer coada unei stele care anunță – Sol invictus. Crăciun.

Casa

Casa curată. Mirosind a petrosin și ceară. Ferestre perfect transparente, prin a căror lucire ninge. Bradul, încă neluminat, tocmai a fost împodobit, cu o zi doar înaintea Ajunului. Stă în întunericul camerei în care nu ai voie să intri. Nu încă. Bucătăria îmbălsămată de mirosuri rare, care nu o cuprind decât o dată pe an. Bunătățurile și delicatesele ascunse pe cele mai înalte rafturi ale cămării. Dorința aprigă de a înțelege cum de poate Moșul să aducă toate darurile lumii într-o singură noapte. Și dacă nu cumva le-a ascuns deja prin cine știe ce cotlon al casei. Liniște. Pace. Care așteaptă ca ceva să zvâcnească și izbucnească. Lumina, bucuria, speranța, iubirea. Sol invictus. Crăciun.

Colindul de Crăciun

Și s-a făcut lumină. Bradul e un șuvoi de lumină. Casa toată e numai lumină. Totul strălucește – ferestrele, podelele, paharele, trupurile, dar mai ales ochii. Colindul sfânt și bun. Mai întâi, pe seară, cel al copiilor, pentru care coșurile sunt pregătite cu prăjituri și nuci, mere și bombonele. Apoi, spre miezul nopții, colindul celor care duc lumina mai departe, bărbați și femei deopotrivă, pentru care cozonacul și vinul așteaptă răbdătoare crucea tuturor prefacerilor și petrecerilor. Și apoi, înspre primii zori ai Crăciunului, Moș Ion, cel care mai înainte ne bătuse covoarele și tăiase ritualic gâtul găinii de pe masa de Crăciun. Moș Ion și al lui Scolați, scolați, boieri mari, cu vocea răgușită și tremurătoare, dar cu atât mai duioasă. Pentru el, e mai ales îmbrățișarea Mamei, caldă și recunoscătoare. Sol invictus. Crăciun.

Daruri de Crăciun

Freamătul mâinilor nerăbdătoare, suprafețele darurilor mângâiate în căutarea formelor ascunse. A ceea ce nu se vede în pelincile aurii și fundele colorate ale pachetelor. Masa de Crăciun, strălucirea ei neverosimilă – albul de zăpadă al feței de masă, argintul tacâmurilor și sclipitoarele cristale de la Bunica. Lumânările sfredelind întunericul. În sfârșit, papilele fericite, toată ieslea sfântă așezată pe ștergarul înstelat, Maria și Iosif, Magii și animalele, Pruncul născut în scutece de bumbăcel – totul sub forma miraculoaselor prăjiturele ale familiei. Somnul întârziat și de nimic stingherit, decât poate de lumina zorilor care se crapă odată cu vocea lui Moș Ion la ușa casei. Sol invictus. Crăciun.

Veselia Crăciunului

Trei zile de sărbătoare, de râsete, de vizite, unii la alții, mereu și neobosit. Și, pentru copii, partidele de săniuș, patinele pe caldarâmul ghețuș al cartierului, bătăile cu zăpadă, obrajii roșii ca focul, nasul ca de om de zăpadă, picioarele și mâinile înghețate bocnă, pantalonii și mănușile scoarță, fericire în stare pură. Sol invictus. Crăciun.

Asta vă urez și vouă. Colinda sfântă, Moșul cel darnic și bun, masa îmbelșugată și toți cei iubiți în jurul ei, sclipirea vinului în pahare, tihna și bucuria simplă – acesta să vă fie sensul profund al Crăciunului, cu credința neclintită că lumina e în fiecare dintre noi, grăunte invincibil.

Creaciun fericit, zicea Bunica, Crăciun fericit vă spun și eu!

Crăciun fericit!

Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.





Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă asigura că obțineți cea mai bună experiență pe site-ul nostru.