Pentru copii, septembrie e o frontieră!

Vacanța, cu soarele arzător în buricul cerului și cu gustul fructelor de vară, zemoase și parfumate. Vacanța cu diminețile pline de lene și serile răsunând de țârâitul greierilor. Vacanța cu libertatea ei neprețuită își flutură trist pânzele yolelor și prosoapele plajelor. Și-și scutură nisipul din papuci pregătindu-se de trebile toamnei. De școală… Septembrie e pentru copii o frontieră – aceea dintre ”a fi pur si simplu” și ”a fi pur și simplu școlar”.

La acest început de septembrie, mă gândesc la mulții copii ai Iașului, despre care am vorbit de-a lungul poveștilor din acest blog. Și mi-i închipui, pe fiecare în felul lui, gata de anotimpul grijilor, răspunderilor, temelor și lecțiilor. Anotimpul profesorilor, al băncilor și, vai!, al spațiilor închise, cu spaimele lor cuibărite prin cotloane. Dar și al prieteniilor miraculoase, al bucuriilor nefardate sau al victoriilor exultante.

Copii, școlari… E vremea să-i trezim din visul unei nopți de vară…

Copii, fete

Priviți-le, mai întâi, cu ochii minții pe cele trei flori ale aristocrației moldave – Maria Canta, Hermiona Asachi și Aglăița Ghica. Trei fete minunat de frumoase și atât de educate. Stau la masa din bibiloteca părinților lor, împreună cu profesorul care le recită, în franceză, din Musset și Lamartine. Care le convinge că latina este o limbă a ființei lor profunde. Care, atunci când elevele-i obosesc, le așază în fața clavirului sau harpei, învățându-le tainele sunetelor ce învârt planetele. Iar, spre bucuria societății care le vede crescând, le învață să joace teatru în limba lor, cea românească. Pentru ca, de Crăciun, saloanele conacelor lor să răsune de aplauze și laude pentru râvnă, talent și farmec….

Cele trei grații – Hermiona, Maria și Aglăița

Hermiona Asachi va deveni editoare, scriitoare și traducătoare și, printre toate celelate, soția lui Edgar Quinet. Maria Canta, la belle Marie, va deveni prințesa muză a lui Puvis de Chavannes, figură mitică a societății pariziene Second Empire. Cât despre Aglăița Ghica, fiică de domnitor, trimisă, în cele din urmă, la pension la Viena, la institutul de domnișoare van Demerze, va străluci în saloanele vieneze, până ce se va fi întors la Iași, ca marea doamnă a lui Răducanu Rosetti.

Școala de fete

Le văd acum pe emancipatele fete ale incomparabilului liceu ”Oltea Doamna”. Emancipate, dar atât de strict ținute în frâu de doamna lor directoare – Tereza Stratilescu. Mai întâi îmi răsar în minte surorile Cazimir, pedalând aprig pe dealul Muntenimii de Mijloc, pe o bicicletă care stârnește toate limbile veninoase ale bătrânelor din cartier.

O văd, apoi, pe șturlubatica și pedanta domnișoară Stere la braț cu buna și modesta sa prietenă, domnișoara Gavrilescu, îndreptându-se către flașnetarul așezat la poarta școlii. Al cărui papagal avea musai să le prevestească viitorul și ursitul. O văd pe Magda Ianculescu cântând prin toate cotloanele școlii și pe Mama, ascunsă la umbra lunetei lui papa Culianu, din foișorul de pe casă, plângând amarnic copilăria și libertatea ei.

Pănglicuțe, gulerașe, pantofiori lustruiți. Părul bogat și prea senzual, prins corect într-o rețea strânsă și severă. Și, peste tot și toate, ochii mereu ageri, ca ai unei vulturoaice, ai domnișoarei Cornelica. Frumoasa pedagogă, dar rece ca gheața, chiar și atunci când surâde pentru fotografia clasei.

Și așa, copilele devin tinere fete și tinerele fete devin unele dintre cele mai avangardiste femei ale țării…

Mama

Copii, băieți

În chiar după-amiaza zilei în care harabalele pline de viața de la țară, de dulcețurile și proviziile iernii ce se pregătește, se opresc în curtea casei de la Iași, bonele dau fuga cu băieții neastâmpărați în grădina Copou. Pentru ca să-i mai lase nițel să alerge cu cercul, să mai bată puțin mingea și să vâneze cu pietricele bieții porumbei, atât de naivi și de ușor de păcălit.

În parc cu cercul

O ultimă respirație de vacanță, înaintea reîntâlnirii cu preceptorul franțuz sau neamț. O ultimă clipă de nepăsare, înainte de toamna cu dimineți interminabile, în care copilul Matila Ghyka își lipește melancolic nasul de fereștile reci ale bibliotecii din casa bunicilor materni. Într-o frăție mută cu băiețelul de la fereștile casei vecine, care, el, însă, va pleca la Viena. Tot la școală… Fero, fere tuli latum. Quousque abutere Catilina patientia nostra? Oh, temps, suspends ton vol! Atâtea de învățat, atâtea de citit, atâtea de ținut minte… Dar cum altfel să ajungi ca unchiul Albert, cavalerul de Malta, sau ca tatăl bunului prieten de la fereștile de peste drum, vestitul diplomat Nicolae Cantacuzino?

Școala de băieți

Dar mai ales cum altfel să aspiri la Institutul de Educație pentru Fiii de Nobili de la Miroslava sau la înaltele Institute Unite, unde numai faptul de a fi urmat cursurile aici te recomandă ca unul dintre cei mai capabili viitori bărbați ai țării? Numai și privindu-i pe miticii profesori ai acestei școli devii mai înțelept. Maiorescu, Cobălcescu, Poni, Xenopol, Densusianu și Philippide, Culianu și Caudella, Constantin Stere. Până și Eminescu, chiar dacă germana și logica predate de el rămân deseori un mister încifrat…

Priviți-i cât sunt de aspri și cât de departe merge știința lor. Nu e de mirare că a rezista într-așa o școală înseamnă deja să aparții unei elite a spiritului. Căci cum altfel să urci ca Emil Racoviță pe Belgica și să pleci până în Antarctica sau să dezghioci misterul celulei și să obții Premiul Nobel, precum un alt Emil – Palade?

Și așa, puștii devin băieți și băieții devin unii dintre cei mai de seamă bărbați ai țării…

Copii, septembrie, școală

Copii. Ne dorim pentru ei ce e mai bun. Un drum luminos în față, recunoaștere și reușite. O existență plină și bogată, mai ales în experiențe și descoperiri. Curiozitate și curaj, voință și îndrăzneala de a lupta. Stau și mă întreb – câte din toate aceste fire ale vieții sunt țesute nicăieri altundeva decât la școală? Unde, dacă nu la școală, sunt victoriile mai răsunătoare, unde revoltele mai formatoare, unde prieteniile mai durabile, experiențele mai fundamentale și iubirile mai răvășitoare?

Copii, septembrie, școală. Oglinzi transformate în ferestre…

Sursa foto 1
Sursa foto 2
Sursa foto 3
Sursa foto 4
Sursa foto 5
Sursa foto 6
Sursa foto 7
Sursa foto 8
Sursa foto 9
Sursa foto 10
Sursa foto 11
Sursa foto 12
Sursa foto 13
Sursa foto 14

Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.





Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă asigura că obțineți cea mai bună experiență pe site-ul nostru.