Taking too long? Close loading screen.

Magazine, magazine… Magazin Moldova, primul ”paradis al femeilor” din Iași

Ideea de magazin universal… ce invenție!

Țin minte că, pe la 13 ani, tot cotrobăind prin biblioteca părinților mei după o lectură de vacanță, am fost atrasă de un titlu despre care azi am spune că era catchy. La Paradisul femeilor! Wow! Avea drept autor un anume Émile Zola – aveam să aflu mai târziu ce era cu naturalismul lui, iar tata, încântat la culme de curiozitatea mea, mi-a sporit-o spunându-mi că, în franceză, cartea se numea Au Bonheur des Dames. Ah, asta da lectură – chiar dacă erau două volume, în BPT (pentru cei foarte tineri – Biblioteca pentru toți!), scrise mărunt, deci cam mult, trebuia totuși să încerc. Era prea incitant, azi am zice awesome, cool. Și cum s-ar fi putut altfel de vreme ce era un roman despre cumpărături, magazine și femei shopping addicted!

La Paradisul femeilor

Într-adevăr… ce descoperire… ce încântare… primul magazin universal din lume – imaginat de un antreprenor genial: Octave Mouret. Două etaje de minunății doar pentru femei, fântâni înmiresmate prin care curge parfum; dantele, taftale și organza care se prăvălesc în valuri; rafturi gemând de tentații; sirene care te încântă cu o răbdare dumnezeiască și din mâinile cărora nu poți scăpa decât cu buzunarele goale, și totuși fericit. Chiar că Paradisul pe pământ. Culori, arome, murmure de uimire sau de extaz. Așa am aflat eu prima oară în viața mea ce este acela un adevărat magazin universal – Galeries Lafayette sau La Samaritaine sau Bon Marché sau Harrods sau Fortnum and Mason

La Paradisul femeilor ? Unde ?

După care am ieșit din carte și m-am trezit brusc din visare. Magazinele din jurul meu erau… obișnuite, banale, e drept că încă mai aveau produse, dar sinestezia lor era imposibil de deslușit. Multe dintre ele miroseau, dimpotrivă, a terebentină, căci aveau podele întunecate de lemn. Așa era vestitul magazin Iașul, de pe locul Casei Cărții de azi… Și apoi cele mai multe erau mici, înghesuite, întunecate, nu împroșcau lumină, nu emanau miresme, nu te îmbiau să rămâi în căușul lor călduț. Galeries Lafayette… nici pe departe… deși…

Să nu fim nedrepți și să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului. Prin anii `70, viața în țărișoara noastră socialist multilateral dezvoltată nu era chiar așa cum aveam s-o văd în adolescență, degradându-se an după an. Țineți minte ce vă povesteam despre La Varice – la vremea aceea mai exista cafea!!!!

Primul magazin universal din Iași – Moldova

Așa că trebuie să fiu corectă și să vă povestesc o amintire de prin 1970. Aveam vreo 8 sau 9 ani. Într-o după-amiază care avea să mi se întipărească în minte ca una de neuitat, mama mi-a spus șăgalnic că are a mă duce într-o plimbare ex-cep-țio-nală. S-ar putea chiar să te întorci acasă cu niscai comori, Sorina, dar hai să ne pornim și-apoi om mai vedea noi ! Cât mister!

Și-am luat-o noi pe jos, nu de alta, dar așteptarea plăcerilor trebuie prelungită… Pe dealul Palatului, partea de vizavi de Tribunalul cu coasta în turnul-închisoare, în care eram convinsă că sunt întemnițați răufăcătorii dovediți. Nu treceam niciodată pe partea aceea, niciodată… Când, dintr-odată, mi se deschide în fața ochilor un cub pe care jur că nu-l mai văzusem niciodată, unul mare, mare de tot, cu niște solzi pe el și, în vârf, cu un M încoronat. Doamne, ce să fie această apariție în lumea de obicei foarte statornică a orașului meu?

Moldova la vremea când nu mai avea M-ul încoronat…

Au Bonheur des enfants

Am grăbit pasul, trăgând-o eu pe mama, nu mama pe mine, și, când am intrat, am muțit și am mai rămas și cu ochii și cu gura căscate până ce am primit un impuls matern binevenit, însoțit de o șoaptă ademenitoare – Suntem în paradisul cumpărăturilor, Sorina! În paradisul cumpărăturilor! Sper că nu te-ai făcut stană de piatră taman acum!? Ia te uită, creioane Hardmuth colorate, săndăluțe albe cu un toculeț cochet numai bune pentru tine, ochelari de soare cu inimioare, bomboaneeeee, PEZ, cine-a mai văzut așa ceva? Cum, nu știți ce sunt PEZ? Niște personaje de plastic haioase, prevăzute cu o tăviță în interior, care, trăgând-o, îți eliberează o bombonică albă, crocantă și foarte foarte parfumată…

… și nu numai

Dar ce lumini, ce spațiu, câte etaje – pentru doamne, pentru domni, pentru copii, pentru casele lor. Câte insule printre care alunecam ca pe un patinoar, și muzică ce se revărsa din ceruri, și doamne zâmbitoare pline de vino-ncoa. Așa arată paradisul cumpărăturilor? Primul magazin universal din orașul meu? Și al doilea din țară, după Unirea din București? Am ieșit năucă, și eu și mama încărcate ca niciodată cu muuuulte cumpărături frumos așezate în pungi elegante, cum nu mai văzusem niciodată, imprimate cu același M încoronat de pe fațadă! Abia așteptam să ajungem acasă, la tata cel ne-curios – oare cum se putea așa ceva?

Au Bonheur des Dames… De fapt atunci a scos tata prima oară cartea din raft, cred că voia să-și râdă nițel de entuziasmul nostru copilăresc – ca să vă fie limpede, tata era îndrăgostit de abstracțiuni și livresc. Eu, în schimb, nu aveam nevoie de un paradis pe hârtie, aveam la doi pași de casă un paradis ale cărui minunății erau chiar permise ! Ca atare, Zola mai putea să aștepte…

Magazine, magazine… Ce-a mai urmat?

Așa a apărut moda magazinelor universale la noi, în Iași. Căci, la un moment dat, Moldovei avea să i se alăture Hala Centrală, construcție cu un nume nefericit, dar menit să înlocuiască în memoria colectivă adevăratele hale, metalice, construite de Eiffel, pe care și acum mi le aduc aminte în mirosul lor de pește.

Aceste Hale erau, însă, altceva, un nou magazin universal, dar deja banal. Cu standuri mici, înghesuite într-un spațiu atotcuprinzător, cu mărfuri din ce în ce mai puține și mai sărmane. Hala Centrală era imaginea anilor `80.

Asta până când, în plin centru civic – cum i se spunea cu mândrie comunistă înainte de `89, au mai apărut, în primii ani ai deceniului `90, două concurente post-revoluționare – RCStar – ca într-un film stelar de George Lukas – și Iulius galerii – probabil, ne ziceam noi, ăștia pasionați stupid de istorie, în amintirea lui Caesar, nu? Două magazine ”cosmopolite”, luptându-se pentru teritoriu ca într-un război al stelelor. Magazine pline de mărfuri ale unui comerț itinerant, turcești de cele mai multe ori. Magazine neo-comuniste, replici ale celor dintâi, căzute în adormire și în așteptarea prințului coborât din regatul său de consum. Magazinul și marfa, nu negustorul…

RCStar – îmi pare rău că nu pot edita și steluța :)))

Și totuși, din acest război iuliuso-rcstarian, negustorul învingător a fost… nu cred că trebuie să vă spun cine, nu?

Magazine, magazine… sau mall-uri

Astăzi, conceptul de magazin universal s-a emancipat, s-a occidentalizat, s-a făcut, cu alte cuvinte, cosmopolit. A devenit Mall. Mall? Da` ce, magazin universal nu era bun? Vremile astea și englezismele lor! Credeați că vă emancipați folosind acest cuvânt vechi din 1737? Credeați că vă occidentalizați adoptând numele acesta de “promenadă umbrită”, al cărei prototip larg deschis și folosit pentru a juca pall-mall era cel din londonezul St. James Park? Credeați că deveniți subit cosmopoliți dacă adoptați, așadar, The Mall?

Grădinile Palas Mall, fără jocul de pall-mall

Ei, asta-i acum, ne dăm și noi cu lumea bună, încercăm și noi să intrăm în clubul celor EOC (emancipați, occidentalizați și cosmopoliți)! Well, well, și, ce să vezi, așa a reapărut în peisaj o veche cunoștință, dar de nerecunoscut în straiele sale noi puțin cam futuriste și extrem de albastre, if you remember… Care a instalat, în orașul nostru, ce zic eu, în țara noastră, o dinastie de Mall-uri Iulius-iene… stați să-l vedeți acuși și pe cel de la Miroslava.

Fața renăscută a galeriilor Iulius sub numele de Iulius Mall

Dar, din nou, să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului. Palas este unul dintre Mall-urile cele mai înverzite, mai luminoase și umbroase în același timp, cele mai jucăușe din câte ne puteam imagina în Iașul lipsit multă vreme de verdeață. Și, dacă, în mijlocul locului de joacă, avem și cum ne ostoi pofta irepresibilă de shopping, why not? Și, chiar vă spun drept, prima oară când am intrat în Palas, nu m-am simțit doar ca fetița de opt ani care descoperea cu uimire regatul Magazinului Moldova. M-am simțit ca adolescenta de altă dată, devenită, între timp, personaj întrupat al romanului lui Zola, doar că nu la Paris, ci în dulcele târg al Ieșilor. Răsfățată, desfătată, îndulcită, respectată și, într-un anume fel, iubită.

Trei magazine palasiene în fața cărora nu pot rezista

Cărturești

Paradisul cărților, discurilor, jocurilor, albumelor, ghidurilor de călătorie, micilor amănunte de decor sau de papetărie care întotdeauna îmi trebuie, chiar dacă prin buzunare suflă vântul. Copiii aceia minunați și cu o răbdare de înger, de la care ceea ce iubesc cel mai tare e zâmbetul luminos.

Dona Teșcovschi, Cărturești Palas

Beautik

Doamne, să nu mă lăsați să intru în acest paradis. Nu neapărat pentru că răsfățul aici e ruinător, ci pentru că Beautik are un parfum de care eu sunt dependentă – unul cu miros de vată de zahăr ars, de copilărie și de năstrușnicie. Când sunt tristă, sau am o treabă tare grea de făcut, un puf aromat și toată lumea mi se umple de soare. Ah, și tot acolo aflu, pentru tururile mele despre Domnițe sau despre Regina noastră Maria, parfumul ei marca HoubigantMon Boudoir, cu care doamnele de la Beautik îmi parfumează cartonașele cu generozitate.

Mon Boudoir, parfumul Reginei

Pandora

Paradisul Pandorei, în sfârșit, cutiile ei din care speranța iese ultima – cea care îmi spune că, dacă azi nu pot să-mi îmbogățesc colecția, se va fi găsind cineva s-o facă pentru mine. Nu vreau să spun cine, deși cred că vă imaginați la cine mă gândesc…

Mesaj secret

Măi, Sorină, dragi ți-s magazinele?! Dragi! Dar tu lor? Și ele mie!

Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.

Surse fotografii:

Sursa foto 1
Sursa foto 2
Sursa foto 3,5
Sursa foto 4
Sursa foto 6
Sursa foto 7
Sursa foto 8
Sursa foto 9
Sursa foto 10

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă asigura că obțineți cea mai bună experiență pe site-ul nostru.