Taking too long? Close loading screen.

Frumusețe în stare pură la Trei Ierarhi

Frumusețe în stare pură

Mânăstirea Trei Ierarhi este imaginea desăvârșită a hybris-ului unui om care i se închină lui Dumnezeu dăruindu-i frumusețe în stare pură. Și, într-adevăr, Vasile Lupu s-a întrecut pe sine. Megalomanul, ambițiosul Lupu Coci, albanezul rebotezat simbolic Vasile, a vrut să spună lumii întregi că strălucirea și fastul Basileilor de la Constantinopol n-au dispărut. Doar s-au strămutat la Curtea sa Domnească de la Iași.

Tablou votiv al lui Vasile Lupu la Trei Ierarhi

Și e drept că Iașul anului de grație 1639, când Trei Ierarhii s-au fost sfințit, trebuie că strălucea ca un soare de frumusețea în stare pură a acestei minunate biserici. Și cum s-ar fi putut altfel, de vreme ce, după cum se spune, era în întregime aurită? De vreme ce era menită să devină demnul lăcaș al moaștelor preafericitei Parascheva, sfânta Balcanilor, pe care Vasile Lupu izbândește să o aducă la Iași, în 1641? Așadar, cum să nu-l admiri pe acest domnitor, fanariot până la urmă, când arată lumii întregi că Trei Ierarhii puteau, la fel de măreț ca Hagia Sofia, să adăpostească relicvele unei Sfinte, la care până și Suleiman Magnificul a râvnit?

Și frumusețe în stare pură au rămas Trei Ierahii până târziu. La 1653, Paul de Alep, sirianul, scria că “biserica uimeşte mintea celui care o vede”. Iar, în 1659, turcul Evlia Celebi spunea că “nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana” (citate din Viorel Erhan, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Editura Tehnopress, 2003).

Detalii călătoare

Ceea ce pe mine m-a uimit, însă, întotdeauna la cubul acesta minunat de piatră este atenția, aproape feminină, a meșterilor pentru detalii. E ca și cum ai sta în fața unei bijuterii unice, al cărei suflet încastrat în citrinul ei mistic este strașnic ocrotit de o rețea incredibilă de 30 de cătușe de piatră. Niciuna la fel cu cealaltă, fiecare irepetabilă, toate împreună susținând minunea.

Imaginația neobosită a meșterului în alegerea detaliilor este, ca atare, un alt motiv de uimire. Cu atât mai mult cu cât ea dă măsura felului în care motivele și temele sunt călătoare. Chiar și într-o lume în care distanțele însemnau un alt fel de înscriere în timp. Pentru mine, aceasta este o dovadă a felului cum omenirea e dintotdeauna un tot unitar.

Majoritatea motivelor călătoare din brâiele Trei Ierarhilor sunt, spre suprinderea mea, mai ales arab maure. Așa cum întâlnești în Granada, la Alhambra, sau în creuzetul maur care sunt Palermo și Sicilia, în general. Vin apoi cele bizantine, ca la Constantinopol, dar și la Ravenna sau Salonic. În sfârșit, cele georgiene, persane sau chiar rusești, mai rare.

Misteriosul detaliu călător

Între aceste nenumărate detalii călătoare, unul, mai ales, a fost pentru mine o descoperire din acelea care te fac să plutești. Nu este neapărat un motiv colectiv, cu sorginte geografic-culturală. Este unul particular, izvodit de mintea unui individ, și nu oricare individ, ci unul genial, original și pasionat de enigme.

Acest motiv, devenit între timp călător, l-am descoperit din întâmplare, citind o carte despre pasiunea geniului acesta pentru noduri. Da, pentru noduri. Detaliul, deci, despre care vorbim nu este, de fapt, nimic altceva decât un nod. Unul complicat, a cărui imagine mi-a adus imediat în minte fațada Trei Ierarhilor.

Cu sufletul la gură, am alergat să verific dacă memoria mă înșela. Nu, nodul era acolo, într-unul dintre brâiele cele mai vizibile ale bisericii. Și-atunci nu m-am putut opri să nu mă întreb: cum de au aflat meșterii moldoveni de nodurile lui Leonardo da Vinci? În niște vremi fără Internet și fără viteza instantanee de transmitere a cunoașterii?

Iași mirabilis!

P.S. Știți de ce Trei Ierarhii se mai cheamă și Trisfetitele sau chiar, printr-o jucăușă etimologie populară, Trifetițele? Această dulce denumire atât de românească marchează o legătură invizibilă și străveche care unește religia de mitologie. Astfel, în reprezentarea populară a cosmosului, cei trei sfinți Ierarhi – Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigore Teologul sunt echivalentul a trei stele din constelația Orion – Almitak, Alnilam și Mintaka. Sunt trei dintre cele șase cele mai strălucitoare astre ale univesului. Iată, așadar, cine sunt Trisfetitele sau Trifetițele. Sau Toiegele, sau Cei Trei Crai, sau Cingătoarea crailor… Nu-i așa că e multă poezie în această mică poveste etimologică?

Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.

Surse fotografii:

Sursa foto 1
Sursa foto 2
Sursa foto 3
Sursa foto 4
Sursa foto 5
Sursa foto 6

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă asigura că obțineți cea mai bună experiență pe site-ul nostru.