Pentru că săptămâna trecută v-am făcut o invitație, am așteptat pe Facebook răspunsurile voastre la cele patru ghicitori și enigme pe care vi le propuneam. Nimeni, însă, nu mi-a răspuns. Nimeni, în afară de Mihaela Tatiana Ulman. Care mi-a mărturisit că provocarea a fost mare. Or din tăcerea domniilor-voastre deduc că, într-adevăr, așa trebuie să fi fost. Asta dacă nu cumva ați alergat, de fapt, în căutarea altor comori, pe alte meridiane ale lumii, și nu ați avut nicicum răgazul unei plimbări prin Iași. Ca atare, astăzi, vă voi desluși eu cele patru enigme și vi le voi povesti, ca și cum am fi făcut vânătoarea împreună.
Enigme: 1 și 2
De la statuie numără perechi
300 de pași spre-un loc străvechi,
Și în stânga și în dreapta
Unui lăcaș tu-i urcă treapta
Și găsește-n exterior
Ce-i în centru-n interior.
Pornind de la statuia lui Ștefan cel Mare, ”300 de pași” v-ar fi îndreptat către cea mai veche biserică ortodoxă a Iașului, cea numită a Sfântului Nicolae cel Bogat sau Domnesc. ”Un loc străvechi”, fostă primă Mitropolie a Moldovei, în care, timp de secole, Domnii acestei țări au fost încoronați. Sigur, frumoasa ctitorie a lui Ștefan cel Mare, înălțată între zidurile cetății Iașului în 1492, anul descoperirii Americii de către Cristofor Columb, s-a topit de multă vreme în peisajul orașului, într-atât încât nici nu o mai vedem și, cu atât mai puțin, admirăm.
De aceea, vă întreb: ați remarcat Domniile-voastre cele două mici construcții laterale care încadrează, simetric, Biserica? Multă lume recunoaște că le descoperă atunci când se plimbă în tururile noastre. Și totuși, ele sunt acolo dintotdeauna, nu-i așa? Acum, însă, că le-ați văzut, vă întreb: ce sunt ele oare? Răspunsul stă în ultimele două versuri ale ghicitorii noastre – ”Găsește-n exterior/ Ce-i în centru-n interior.”
Ce să însemne, așadar, aceasta? Nimic alt decât că, tocmai pentru că era domnească, Biserica Domnilor Moldovei avea nu un altar, ci trei. Dintre care două, aflate, din secolul al XVII-lea și până la restaurarea lui Lecomte du Nouÿ, într-o construcție aparte, erau despărțite de un pridvor generos. La aceste altare se slujea în slavonă și în greacă. În cinstea Sfântului Ștefan și a Sfintei Varvara. În vreme, ce, în interior, se slujea în română, sub protecția sfântului Nicolae cel Bogat, sfântul Domnilor și boierilor de vază ai Moldovei.
De la Trei Sfetite-n jos,
E-un lăcaș sfânt, grandios,
Unde soarele te-ndrumă
Să vezi ora cum se-adună.
Ia aminte, umbra lui,
Începutul timpului,
Te așteaptă la minut.
Doar pentru a fi văzut.
Da, coborând pe lângă Trei Ierarhi, către străzile labirintice care se varsă în tulburata stradă a Sfântului Andrei, ați fi ajuns, pe mâna dreaptă, la un alt ”lăcaș sfânt și grandios”, unul vechi, datând din secolul 18, mai exact din 1789. Catedrala romano-catolică, închinată ”Adormirii Maicii Domnului”. Construită cu binecuvântarea nefericitului Domn Ghica-Vodă al III-lea, dar și prin grija Domnilor Constantin Moruzi și Alexandru I Mavrocordat și grație unor donații importante, până și de la excentricul Grigori Potemkin, preferatul între toți al Ecaterinei cea Mare, și a muzicianului acestuia, Giuseppe Sarti.
Chiar dacă povestea catedralei catolice, întinsă pe mai multe secole, este cunoscută, ceea ce rămâne aproape de neobservat, însă, este faptul că această mică minune barocă poartă, pe unul dintre pereții săi de la stradă, un ceas solar, ce ”Te așteapă la minut” să iei ”aminte la umbra lui”. Este unicul ceas solar din Iași, Anno 1813. Așadar, o raritate…
Enigme: 3 și 4
N-are ochi, n-are sprâncene,
Nici picioare, poate pene?
Peste dealuri și poiene,
Bate, șuieră și geme.
Înspăimântător nu pare,
Așa cum stă de strajă mare
La vechea catedrală-n soare.
Nu mă pot mira niciodată îndeajuns de ciudatele simboluri, aproape totemice, care înfrumusețează coloanele pridvorului de la vechea catedrală mitropolitană a lui Gavriil Callimachi. De la baza coloanelor și până la capiteluri, ca să nu mai vorbim despre toaca cea misterioasă a lui Veniamin Costachi, acest pridvor este ca o carte veche de mituri deschisă ochilor care știu să privească și observe. Dragoni, monștri, duhuri care scot flăcări sau vârtejuri supărate de vânt – priviri cercetătoare, guri larg căscate. Și, pe toacă, o inimă înfocată care aruncă ancora iubirii nesmintite în sufletul unei sirene. Să fie oare în toate acestea vreun sens ascuns, pe care Callimachi și Costachi au vrut să ni-l deslușească? Să fie cumva aceasta o taină discret masonică? Dacă ascultăm bine, s-ar putea ca Veniamin să ne spună secretul adevăr…
Mai de nimeni observat,
Pe un colț e așezat.
E o cas-a hărniciei.
Și a toate vredniciei,
Ale lui locuitoare
Doar polen au pe picioare.
În sfârșit, nu știu dacă ați observat că pe una dintre clădirile frumoase ale Iașului, din piața numită după cronicarul cel vestit – Miron Costin, stau cu îndârjire și tenacitate câteva ”case ale hărniciei și ale toate vredniciei”, ”ale căror locuitoare doar polen au pe picioare”. Nimic mai simplu: cine n-ar pricepe că e vorba de un stup de albinuțe ? Dar, priviți-l bine. E un stup surprinzător, îmbrățișat de un Caduceu și încununat cu o cască înaripată, nici mai mult, nici mai puțin decât cele ale lui Hermès Trismegistos. Hermès – Mercur, zeul comerțului și al tranzacțiilor. Ce fel de stup să fie, deci, acesta? Așezat pe clădirea astăzi părăsită, dar frumoasă, care a fost cândva o bancă, Banca Dacia… Să fie, poate, stupul roirilor prietenoase între lojile francmasone? Căci și stupul, și caduceul și casca înaripată ale lui Hermès sunt și simboluri ale fraternității, înțelepciunii și comunității francmasone. Simboluri alegorice și inițiatice.
Aceste povești pe care vi le-am împărtășit aici vor cu tot dragul să vă facă o invitație. O invitație la o plimbare vânătoare de comori. Din care să aflați detalii invizibile ochiului neatent și grăbit. Dar care fac din orașul nostru un sipet prețios și inedit. De altfel, de aceea am și preferat să nu vă ofer nicio reprezentare a celor patru locuri secrete. Pentru că mi-ar plăcea să veniți cu noi! Să ne bucurăm împreună de Iașul mai puțin cunoscut! Experiență pe care sunt convinsă că nu ați regreta-o nicio clipă!
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
