Nu vă puteți închipui ce bucurie e să scriu despre ei, furnizorii de desfătare. De sănătate, bucurie, culoare, verde mai ales, gust bun al roadelor pământului. Născute, toate, dintr-un profund respect al muncii, al efortului care dau vieții și lucrurilor preț și sens.
Mai mult chiar, desfătare înseamnă și omenie și, chiar dacă, poate, vă vor părea cuvinte mari, drag de noi, cei care avem nevoie de ei ca de o gură de aer proaspăt și curat. Și nu numai pentru că ne aduc fructele pământului acasă, sub ferești sau la ușă, ci, înainte de orice, pentru că acestea sunt mereu pline de asprimea pământului din care au răsărit, de rodnicia soarelui care le-a ajutat să crească și a lunii care le-a dat dulceața și suculența inegalabile.
Sunt producătorii locali, modești și firești, dintre care mulți au avut curajul să-și ia afacerea complet în mâini, de la producție la distribuție. Mâini muncite și aprige, ca și stăpânii lor.
Dați-mi voie să vi-i prezint….
În Iași, băcănia furnizorilor de desfătare – Eco Băcănia Happy
Observ cu imensă plăcere că, de ceva vreme, există nenumărate băcănii în Iași care și-au creat un renume, un brand distinct. Și care chiar au schimbat peisajul în lumea aceasta a comorilor lui Ali-Baba. La ei, nu numai bogăția produselor te amețeșe și farmecă, dar și felul în care sunt așezate în rafturi, mirosurile, luminile, surâsul cu care ești invitat să intri și să adăști.
Între toate, pentru mine Eco Băcănia Happy este un etalon. Nu și-a dezmințit numele nicio clipă, nici cu o iotă. Numele și renumele, pentru care vin în Muntenimea cea mai de Sus tocmai din Cantemir. Adică din celălalt capăt al orașului. Doar pentru ca să mă înfrupt din belșugul furnizorilor de desfătare ai Iașului. Unii dintre cei mai serioși și mai activi.
Celor de la Băcănia fericirii le mai mulțumesc, însă, pentru ceva de neprețuit. Și anume pentru drăgălășenia cu care-mi spun ”Sigur, Doamna Sorina” la fiecare dintre rugămințile mele. Căci această băcănie este deschisă nevoilor clienților săi, se solidarizează cu problemele lor alimentare. Iar oamenii care-i dau substanță au un nemaipomenit dar de a comunica și de a te întâmpina cu chipul care se luminează de un zâmbet frumos și cu vorba întotdeauna bună de îndată ce intri pe ușă. La orice oră, chiar și târzie de seară.
Dacă mai punem la socoteală că e o băcănie colorată, haioasă, originală. În care ai și cărți de bucătărie – fără gluten, de pildă. În care artizani ceramiști își expun lucrările. O băcănie care te invită până să și faci fapte bune pentru oameni mai puțin binecuvântați de soartă. Atunci avem rețeta completă pentru produsul principal al acestui spațiu special – fericirea. Nu degeaba toți cei despe care vă voi vorbi mai departe au găsit în Eco Băcănia Happy un partener de neprețuit!
În Iași, furnizori de desfătare ca-n povești
Prima oară când am auzit de ei, am crezut că e o filă de poveste – Scufița din Homița. Mi-a apărut în fața ochilor Scufița Roșie. Cu căciulița și pelerina în vânt, dar mai ales cu coșulețul plin de merinde pentru bunica. Și mi-am spus că, probabil, lupii nu ajung până la Homița din Cristești. De vreme ce Scufița aduce, negreșit în fiecare sâmbătă, o grămadă de minunății bunicilor și mai puțin bunicilor din vechiul târg al Ieșilor. Drumu-i lung, dar, sămbâta, cu siguranță, lupii nu sunt la treabă, așa că Scufița sosește, tihnit, la destinație.
Când i-am văzut prima oară la ușă pe cei doi tineri Nechifor de la Scufița din Homița mi-am dat seama că poveștile încă sunt posibile. Luminoși, surâzători, punctuali. Își lasă răgazul să schimbe două vorbe cu noi, și despre altceva decât legume și fructe, zacuști și ardei tare tare iuți. Despre muzică, de pildă. Cu așa o dulceață a limbii române că, vă spun drept, îmi vine să nu-i mai las să plece. Cât despre mustul cel năzdrăvan, deliciul familiei – știu ei de ce :)) prea bine – ce-aș mai putea spune? Bunătățurile Scufiței dau dependență. Și m-au făcut să înțeleg de ce bunica cea din poveste nu se putea lipsi de coșulețul săptămânal al Scufiței, oricâți lupi ar fi dat târcoale în jurul ei.
Priviți-i pe Laura și Antim cât sunt de frumoși… alături de Scufița lor Roșie…
În Iași, furnizori de culoare și gust adevărat
Familia Hoșliag, din Târgul Frumos. Legumele de acasă. Altfel spus, Irina și Corneliu. Două albinuțe care zboară pur și simplu făcând treabă. Îngemănate cu niște furnicuțe organizate și de o hărnicie exemplară. Doi tineri frumoși, care muncesc de dimineața până seara, crescând și doi copii, aflați taman la vârsta cea mai șugbeață. Vitalitatea lor, însă, învinge totul. Când mașinuța lor cu însemne verzi dătătoare de energie își deschide ușile, o lume întreagă dă năvală. O lume a roadelor pământului, a culorilor, a miresmelor și a delicateței față de cumpărător. Punguțe bine așezate, etichetate, pregătite cu grija clar feminină a designerei Irina. Împărțite, apoi, cu un surâs larg cât un soare al blondului Corneliu. Pe care nu l-am văzut niciodată obosit, trist, supărat, nervos sau, pur și simlu, încruntat. Niciodată!
În Iași, furnizori de verde
”Bună ziua, mâine, la Coșul Verde putem oferi…” Așa începe poezia verdețurilor Cristinei și ale lui Claudiu. Pe care, de primăvara până toamna târziu, o așteptăm săptămână de săptămână. Plină de miresmele salatelor, ierburilor aromatice și fructelor pe care familia Ivașcu știe să le muncească cu drag de natură și de miracolele ei. Un buchet mare sosește acasă. Cu mustăți de frunze de spanac, kale, rucola, leurdă, țelină, pătrunjel și leuștean și câte și mai câte. După cum urcă sau scad anotimpurile în calendar.
”Și-atunci, toată casa mi s-a umplut de arome. Busuiocul e incredibil de parfumat. Pătrunjelul are un gust pregnant, ridichile negre te pișcă pe limbă, iar spanacul și salata le mănânci goale. Morcovii odată puși în oală își răspândesc mirosul apetisant în toată bucătăria… O plantă crescută fără a fi forțată are timp să înmagazineze și să proceseze mineralele din pământ. Ca atare, chiar dacă e mai mică, ea e plină de vitamine și uleiuri esențiale… Apetisantă chiar și pentru insecte. Așa că soții Ivașcu stropesc legumele tot cu legume. Respectiv fac o poțiune magică din usturoi și urzici, de zici că sunt vracii satului.”
Întrebarea de la sfârșitul mesajului care invită, la fiecare început de săptămână, spre comandă – ”Sunteți interesată?” – e semnul celei mai distinse modestii pe care omul pământului știe să o poarte ca pe o medalie de preț.
Deci, Tăt Normal, așa gândesc furnizorii de desfătare…
Tăt Normal, desigur, așa v-ar spune Iuliana și Gicu Roșca. Tăt Normal să-ți folosești banii de la nuntă nu ca să mergi înr-o fabuloasă călătorie sau să-ți cumperi o mașină, ci ca să pui pe roate o afacere. În care inițial să muncești de dai în brânci, aducând, eventual, bani de acasă.
Dar când ai o nevastă maestru bucătar. ”Moldoveancă și în suflet și în farfurie”. Care spune fără ezitare că-i place să facă totul ”la liniuță”. Când ai un bărbat care nu se sperie de greu și nu dă înapoi în fața piedicilor și a obstacolelor. Atunci da, Tăt Normal. ”Autentic, sincer și simpatic foc, în stare să-i facă și pe cei mici să se apropie de legume.” ”Sănătos și potrivit cu orice preferință culinară.” ”Effortless Timesaver. Extrem de ușor de utilizat: doar îl pui pe masă sau alături de o friptură.”
Tăt Normal. Un sens mai profund – normalitatea a devenit un țel greu de obținut astăzi. Normalitatea e ceva prețios astăzi. Normalitatea e de re-descoperit, prin educația, de mic copil, a gustului nealterat. Care să facă să explodeze aromele atât de intense ale naturii. Așa că vă invit să luați o porție bună din poezia salatelor Tăt Normal. Isprava lui Morcoveață în marinadă picantă sau dulcișoară. Voioșia de salată de țelină sau Bucuria de salată cu dovlecei. Fantezia de salată cu ciupercuțe, Șmecheria de salată de sfeclă roșie sau Fermecătoria de salată de alge și somon. Aveți de unde alege… Și, după ce v-ați înfruptat, să-mi spuneți dacă v-au plăcut mai degrabă Năzbâtiile uriașilor sau Zâna de Coral…
În chip de încheiere…
… nu mai am a vă ura decât poftă bună, îmbiindu-vă la desfătare cu tot ceea ce Iașul are mai bun! Și să credeți cu tărie! Așa cum spunea superb Corneille în al său Cid, pentru anumiți tineri, ”la valeur n’attend pas le nombre des années”. Valoarea adevărată nu numără anii. Foarte adevărat!
P.S. Recitind, îmi dau seama că este ceva care se repetă, dar nu e deloc supărător – surâs, zâmbet. Las repetițiile neschimbate, căci scăparea aceasta stilistică este aducătoare de soare!
Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Mulțumesc tuturor celor de la Eco Băcănia Happy pentru fotografiile pe care, în mod grațios, mi le-au pus la dispoziție. Cu aceleași cuvinte calde ca întotdeauna!
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
