Goldfaden, un Shakespeare al evreilor
Gold faden, fir de aur. Altfel spus, un priceput țesător al cuvintelor. Un inovator, un curajos, un veșnic neliniștit. Un deschizător de drumuri, un avant-coureur. Așa că, New York, East Village. Strada teatrelor de vodevil. Second Avenue – 10th Street. Yddish Walk of Fame. 30 de plăcuțe încastrate în caldarâmul din fața Chase Bank. 30 de mari nume de oameni de teatru evrei, care au dat identitate unui univers dramatic extrem de particular. Unul dintre aceste nume – Abraham Goldfaden.
Cum s-ar fi putut altfel când el e considerat întemeietorul primului teatru yddiș din lume, dar nu la New York, ci la Iași?
Goldfaden și Starokostiantyniv
Un oraș din vestul Ucrainei, de pe teritoriile nemilosului cazac Bogdan Hmelnițki. Cu o cetate minunată, aparținând familiei poloneze Ostrozky. Oraș devenit, încetul cu încetul, ca foarte multe așezări ucraineano-galițiene, un ștetl ceva mai mare. Starokostiantyniv, cetatea strămoșilor Blank ai lui Lenin, dar și ai familiei Goldfaden.
Familie care și-a trimis mai întâi fiul la heder, apoi la yeșiva, să învețe fundamentele elementare ale Talmudului și Torei. Care, însă, și l-a crescut astfel încât să știe și cât mai multe, dobândind, poate, curajul de a evada, la un moment dat, din strâmtul și sufocantul mediu ultraortodox. Și de a naviga cât mai puțin zbuciumat într-o lume tulbure și plină de încordare. Fiu căruia, în sfârșit, i-a încurajat plăcerea de a scrie, de a polemiza, de a exprima și susține puncte de vedere nu întotdeauna conforme cu rânduielile. Și, da, i-a îngăduit bucuria de a cânta și de a juca teatru. Căci viața e o poveste de iarnă sau un vis al unei nopți de vară. În care a juca poate însemna a elibera dureri, frustrări, dezamăgiri. Avrum-Badhen, măscăriciul. Avrum-cântărețul din Brod, menestrelul.
Cum să-și închipuie familia aceasta modestă, a unicului ceasornicar din Starokostiantyniv, că micuțul artist avea să fie cunoscut în lumea-ntreagă drept Shakespeare al evreilor?
Goldfaden la Iași
În drumurile întortocheate ale vieții sale, o ședere cursivă de doi ani la Iași. 1876-1878. Răstimp în care, într-un oraș îndrăgostit de aventura dramatică, a încercat toate inovațiile pe care le avea în minte. De pildă, undeva, la o grădină a lui Șimen Mark, de pe locul Caselor Kieser de azi, Goldfaden ”Își face apariția pe scenă, în frac, recitând niște versuri din monoloagele sale făcute chiar aici. Primul monolog pe care l-a recitat era ”Duș Pintale Id”. Chiar la sfârșitul primei recitări, însuși Goldfaden a observat că majoritatea publicului ațipise. Deziluzionat, a plecat la hotel. Nimeni n-ar fi în stare să recunoască sbuciumul lui de atunci.” Și-aș spune chiar mai mult.
Cum, oare, și-ar fi putut cineva imagina că, peste câțiva ani, pe alte meleaguri, acest experiment eșuat avea să devină, tipic american, un lucru numit… stand-up comedy?
Deziluzionat, dar optimist, ”Cert este că, peste câteva zile, a ieșit din acest sbucium o comedie ilariantă, cu titlul ”Șmendrich”… Înjghebând cu câțiva actori și actrițe de ocazie, a reprezentat această comedie pe o scenă mai mare, obținând un formidabil succes.” (Lives in the Yddish Teatre -https://www.museumoffamilyhistory.com/yt/lex/G/goldfaden-abraham.htm)
Așa a pus Avrum pe roate un teatru, tot cu ajutorul prietenului Șimen Mark. Era prin 1876. În limba yddiș, era destinat numeroasei comunități ieșene cu tallit și cârlionți la ureche. Simplu și popular, dar aristocratic așezat în rândul întâi al stalului orașului. În compania selectă a Primăriei și a Mănăstirii Dancu. Ba chiar și a Cazinoului.
Un teatru care cum avea, bietul, să ghicească faptul că, de prin 1896, privit de sus, avea să fie pus la respectul general de însuși noul Teatru Național?
Maiestuos și clasic, strivind cu măreția lui modestele crengi ale unui pom verde, care crescuse udat la rădăcină cu apa vie a entuziasmului unei comunități pline de umor… David și Goliath, luptă-spectacol, la care, însă, Avrum, plecat demult pe alte meleaguri, nu avea să mai asiste. Cu siguranță, tare l-ar mai fi amuzat…
Grădina Pomul Verde
Până atunci, însă, modestul și pitorescul teatru evreiesc, care încă nu era așezat în rând cu cârciuma lui Moise Zinger, La Respectul general, ci undeva, probabil, pe Ulița Mare, își găsea și un cronicar. Unul care, în Curierul de Jassy, consemna, cu multă exigență, momentul primei reprezentații.
„Într-o grãdinã pe uliţa mare s-a deschis un mic teatru de varã, în care se joacã în limba evreiascã… Trupa compusã din vreo şase inşi (toţi bãrbaţi) are un repertoriu caracteristic, care atinge numai viaţa casnicã şi religioasã a evreilor. Astfel, joi, în 19 august, s-a jucat: 1) „Lumea ca un paradis“ (cântecel satiric); 2) „Filosoful amorezat şi hasidul (habotnicul) luminat“ (dialog); 3) „Socrul şi ginerele“; 4) „Fişel harabagiul cu rândaşul sãu Sidr“ (comedie). Despre piese avem puţine de spus – ele nu prezintã vreun mare interes, dar jocul actorilor a fost excelent… Directorul trupei are un glas simpatic (bariton) şi figurã plãcutã. Ariile sunt evreieşti, iar publicul, compus în mare parte din coreligionari ai actorilor, petrece bine.“ Semnat, Mihai Eminescu.
Cum avea poetul nostru să bănuiască, fapt divers, că această cronică a lui devenea certificatul de naștere al primului teatru yddiș din lume, numit, în cele din urmă, Pomul Verde?
Un teatru care, la doar 5 ani de la deschidere, în 1881, avea s-o primească sub acoperișul său neînsemnat pe însăși marea Sarah Bernhardt. Steaua cea mai strălucitoare de pe cerul lumii dramatice! Chiar dacă, vai!, comedia comediilor, cea mai reușită între toate, s-a dat atunci în afara luminilor rampei. Când impresarul actriței s-a pomenit dat în judecată de domnul Balassan, proprietar al aceluiași ziar Curierul. Pentru neplata unor articole publicitare comandate ziarului. Fără rost, de altfel, de vreme ce lumea s-ar fi dat oricum de ceasul morții s-o vadă pe Divina Sarah. Dar, implacabil, diva a fost condamnată să plătească domnului sus-numit paguba de 230 de lei. Precum și suma de 20 de lei cheltuieli de judecată. Komedye, komedye!
New York, New York
Ca și înaintașul său, Molière, nomad, prin tot estul Europei, de la Galați și București la Lvov și de la Odessa la Moscova, dar și la Londra, Paris sau München, Goldfaden se va așeza, în cele din urmă, asemeni multor coreligionari ai săi, pe pământul tuturor posibilităților. America, New York. Între Sinagoga Adath Jeshurun of Jassy de pe Rivingston Street și Școala dramatică muzicală pe care o fondează în East Village, între întemeierea music-hall-ului american și a operei yddiș, Avrum nu-și găsește, totuși, nicăieri liniștea.
Căci ce-i, până la urmă, izbânda dacă nu o stea căzătoare?
Între to be and not to be, tristețea visului unei nopți de vară pare că nu i-a putut fi vindecată lui Abraham Goldfaden nici de cânt, nici de teatru, nici de recunoașterea care, din păcate pentru el, îi vine, ca într-o poveste de iarnă, atunci când totul e pierdut.
”Ați râs din plin și v-ați amuzat ascultându-mi glumele, în vreme ce eu, privindu-vă, îmi simțeam inima cum plânge. Acum, frații mei, vă dăruiesc o dramă, o tragedie, inspirată din însăși viața mea și, în vreme ce voi veți plânge, inima mea va tresălta de bucurie!” Moartea însăși ca un spectacol, în ochii întregii comunități evreiești new-yorkeze. ”De la Carduci, la moartea căruia Italia a declarat doliu național, niciun alt poet nu a mai avut asemenea funeralii precum Avrum Goldfaden.” (The Times, 10th of January 1908) O înmormântare la care au participat peste 75.000 de oameni, înconjurând Washington Cemetery și impunând restricții de circulație în Brooklyn.
Dincolo de luminile rampei
Rămân în urmă o plăcuță pe un trotuar new-yorkez, un bust sub un copac lampion, copac al luminilor înstelând întunericul unei săli colorate în verde, o stelă ale cărei rădăcini sunt înfipte în locul altora, dezrădăcinate. Dar și o tradiție universală. Precum și genuri dramatice aducătoare de bucurie și de zâmbet. Rămâne râsu’-plânsu’ unui Avrum-Herșele, Păcală, Nastratin Hogea adunați în sufletul lui. Avrum-Badhen, măscăriciul. O viață trăită cu crengile în soare.
Ce uimitor lucru e că drumul de la răsărit spre apus al acestui soare va fi în început la Iași!
Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
