Povestea arhitecturii ieşene se construieşte odată cu discursurile arhitecturale care s-au succedat de-a lungul timpului, în raport cu schimbările economice, politice, sociale, culturale, religioase… Rezultatul este un Iași, oraș-colaj.
Iași, oraș-colaj de patrimoniu
Iași, oraș-colaj începe cu oraşul medieval, punctat de prezenţa bisericilor şi a mănăstirilor. Precum ansamblul Goliei, al bisericii Trei Ierarhi, al mănăstirii Sf. Spiridon şi multe altele. Oraşul clasic şi oraşul romantic transpar prin casele boiereşti. Care astăzi găzduiesc, în general, instituţii – spre exemplu, Palatul Roznovanu, Casa Alecu Balş, Palatul Cantacuzino-Paşcanu, Palatul Callimachi etc. După o perioadă a eclectismului, în care diverse stiluri se suprapuseseră, oraşul interbelic transpare prin clădirile în stil neoromânesc ce amintesc de eforturile de configurare a unui stil naţional românesc. Între cele mai valoroase exemple de arhitectură neoromânească ieşeană identificăm Casa Asigurării Meseriaşilor de pe Bulevardul Idependenţei, clădirea Camerei de Comerţ şi fostul edificiu al companiei Moldoconstruct de pe strada Cuza Vodă.
Iași, oraș-colaj socialist
Iaşul realismului socialist a beneficiat de viziunea şi înzestrarea arhitectului Nicolae Porumbescu şi nu numai. Arhitecți care, sub directiva promovării unui produs naţional, au dezvoltat o arhitectură unică, ce interpretează în beton geometriile construcțiilor tradiţionale, în general exprimate în lemn.
Arhitectura acestui Iași, oraș-colaj al unei epoci de tristă amintire, nu este, din păcate, apreciată la justa ei valoare. În primul rând datorită impactului pe care regimul comunist l-a avut asupra societăţii. Cu toate acestea, intervenţia în spaţiul privat, uniformizarea peisajului impusă de propaganda comunistă au provocat, din partea arhitecților, o atitudine de rezistență. Tradusă prin încercarea de a personaliza faţadele anonime ale blocurilor de locuinţe. Pe de altă parte, însă, alterarea dimensiunii spaţiului public din vremurile comuniste a făcut și face în continuare ca relaţia dintre comunitate şi spaţiul public să fie una relativ sensibilă și adesea impersonală.
În sfârșit, arhitectura contemporană ieşeană îşi face, la rândul ei, loc în acest peisaj, configurând o interesantă arenă de discuţie despre peisajul de arhitectură şi cultura de a construi.
Iași, oraș-colaj, palimpsest, puzzle
Așadar, de ce Iași, oraș-colaj? Pentru că, dacă, în alte oraşe europene, putem identifica fragmente relativ unitare şi coerente care să vorbească despre o anumită epocă, Iaşul are mai degrabă particularitatea de a fi un oraş ca un palimpsest al tuturor acestor discursuri. Care se întreţes, se învecinează şi uneori suprascriu într-un areal nu foarte extins, dacă ne raportăm la alte metropole europene.
Astfel, poziţionându-ne în centrul oraşului şi rotind privirea de jur-împrejurul nostru, putem observa un peisaj mai degrabă caleidoscopic. Alcătuit din clădiri ce aparţin diferitelor epoci. Și foarte rar un front continuu, aparţinând unei singure perioade. Ceea ce reprezintă însuşi farmecul oraşului, a cărui poziţie în context colinar deschide perspectiva înspre un spectacol al profunzimilor, care poartă ochiul de la imaginea detaliului apropiat la imaginea panoramică. Toate acestea experimentate pe o distanţă de numai câţiva paşi.
Iași, orașul care modelează timpul
Iaşul impresionează, în plus, trecătorul și prin răgazul pe care i-l îngăduie. Persistenţa fostelor case boiereşti înconjurate de curţi generoase îi conferă caracterul de oraş-grădină, care pare că nu îşi grăbeşte creşterile de peisaj. Centrul său, unde predomină regimul redus de înălţime, îl așază la scară umană, prietenos cu trecătorul pe care nu-l necăjește cu geometrii copleşitoare şi dimensiuni care să afecteze experienţa percepţiei.
Strada Lapuşneanu la începutul secolului al XX-lea, perspectivă înspre clădirea Diamant Walter din proiectul Memorat, Ramona Costea, Tiberiu Teodor-Stanciu, Cosmin Ceucă
Itinerariile acestui oraș-colaj poartă, astfel, observatorul prin forfota plăcută a promenadelor. Prin liniştea surprinzătoare a cetăţilor metaforice din ansamblurile mănăstireşti. Printre vechi zidiri care încă poartă mărturia cochiliilor din Marea Sarmatică de acum 7 milioane de ani. Sau prin interioare pline de fast, în care ecoul paşilor se pierde, ca într-o Sală a Paşilor Pierduţi. Totul scăldat în galbenul predominant, culoare a oraşului. O culoare imprimată de carierele de calcar din împrejurimile colinare. Precum şi de substanţa pământului de tip loess prezent în lutăriile din jurul oraşului.
Strada Lapuşneanu la începutul secolului al XX-lea, perspectivă înspre Hotelul Paris din proiectul Memorat, Ramona Costea, Tiberiu Teodor-Stanciu, Cosmin Ceucă
Iași, oraș-colaj – o adevărată identitate
Amestecul de vechi şi nou care transpare și impresionează în acest oraș este, până la urmă, o constantă şi o marcă a identităţii ieşene. Iaşul nu este pus în faţa deciziei de a fi vechi sau nou. Ci doar de a formula şi articula coerent aceste realităţi.
Strada Lapuşneanu la începutul secolului al XX-lea, perspectivă înspre farmacia Konya şi casa Iacubovici din proiectul Memorat, Ramona Costea, Tiberiu Teodor-Stanciu, Cosmin Ceucă
E adevărat că suprascrierile din peisajul de arhitectură vorbesc, uneori, de pierderi valoroase. Dezastre naturale (incendii, cutremure), conflicte politice şi, deseori, simpla lipsă a iniţiativei de a avea grijă de peisajul construit fac ca oraşul să-şi piardă din clădiri, locuri, poveşti, memorie.
Strada Lapuşneanu la începutul secolului al XX-lea, perspectivă înspre coloseul Bragadiru din proiectul Memorat, Ramona Costea, Tiberiu Teodor-Stanciu, Cosmin Ceucă
Cu toate acestea, în Iaşi există astăzi numeroase iniţiative şi comunităţi interesate de patrimoniul arhitectural şi cultural, varii proiecte populând spaţiul urban, viaţa civică şi arena evenimentelor culturale. Astăzi, arhitecţi, ilustratori, designeri, artişti şi pasionaţi atât din rândul comunităţii, cât şi al vizitatorilor caută în permanenţă poveştile Iaşului. Fragmente de puzzle uitate ce pot fi recompuse în palatul memoriei colective.
Asistent dr. arhitect, Ramona COSTEA
Asistent dr. arhitect, Tiberiu TEODOR-STANCIU
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
