O zi de 14 februarie la Iași… Hmmm, desigur, dar, mai înainte de toate, ar fi cazul să aflăm, poate, ce sărbătoare e aceasta …
De ce 14 februarie?
O să vă mirați, dar în frumosul Ev Mediu, oamenii erau nu numai războinici și neciopliți, dar și foarte romanțioși. Sigur, un romantism care le venea din străfundurile nevoii de supraviețuire. Dar, totuși, unul scăldat și în culorile poeziei, ale cântecului și dansului. Atenți la mersul naturii, la trezirea ei timpurie. Observând că păsările cerului încep să se învârtă unele în jurul celorlalte, în parade de o delicatețe ritualică. Simțind sevele pământului urcând tot mai învolburat către soare. Treziți ei înșiși la o primăvară jucăușă care le făcea ființa întreagă să tresalte, greoii medievali au priceput că februarie e luna re-venirii la viață. Luna în care bătea tot mai nerăbdător ceasul căutării unei jumătăți. Pe care, dacă norocul o îngăduia, trupul avea s-o facă plăcută și sufletului, căci unul fără celălalt nu se poate.
Ce este ”le valentinage”?
Iscodind, deci, bătăile de aripă ale păsărilor. Așa a început juvenilul ritual de ”valentinage”. Numit astfel după ziua lui Valentin din Terni. Devenit, sărmanul, fără să-și fi închipuit niciodată că avea să primească de la Dumnezeu așa un canon de greu, ocrotitorul îndrăgostiților. Sfântul și-a scos pârleala, însă, zâmbind în barbă cu bunăvoință, și le-a impus tinerilor un adevărat joc de roluri. Chiar dacă, evident, doar aristocrații aveau vreme să-l pună-n scenă. Nu oamenii pământului, care, ei cel mai bine între toți, știau cum stă treaba cu ciripitul păsărelelor.
Le valentinage era, astfel, un pretext voios ca tinerii să se întâlnească. Și, în modul cel mai ”întâmplător” cu putință, să-și aleagă o pereche. O pereche care, pentru o zi (orice zi ar fi fost potrivită, dar ziua unui sfânt? era fără cusur…), trebuia să se supună și să îndeplinească un întreg șir de ”dulci îndatoriri”. Cărora nimeni nu li se putea sustrage. Doar dacă nu cumva dorea să-l necăjească pe însuși Valentin. Ceea ce era plin de urmări deloc dorite. Valentinii și Valentinele își dădeau, așadar, mici daruri. Își făceau fel de fel de galanterii și șotii cu subînțeles. Până ce soarele apunea și jocul se sfârșea, cu promisiunea, însă, ca perechea să se caute, poate, și dincolo de ziua aceea în care simțurile erau dătătoare de speranță.
”Acum, de Sfântul Valentin,/ Toți – sorților perechea-și cer:/ Eu să rămân, Amor, stingher,/ Părtaș să nu-ți fiu la festin?/ Din zori, treaz, tot nu mai termin/ Să mă gândesc, și să mai sper,/ Acum, de Sfântul Valentin.” (Charles d’Orléans, în neasemuita traducere a lui Romulus Vulpescu)
Sfântul Valentin precum Sfântul nostru Mina
Sigur, noi suntem moldoveni care doar am împrumutat, cu mult cosmopolitism, acest obicei, vai!, occidental. Dar, dacă tot suntem în Europa și dacă suntem liberi să adoptăm ceea ce ne aduce bucurie, atunci nu văd de ce nu am accepta și sărbătoarea Sfântului acesta. Delicat și plin de o nesfârșită răbdare cu năbădăile și zvâcnirile și hârjoana sufletelor simțitoare! Frate catolic de canon al ortodoxului Sfânt Mina, de la demult dispăruta Biserică a Sfintei Parascheva din medeanul Sfintei Vineri. Mina, cel cu icoana făcătoare de minuni… întocmai de iubire.
Acum, în sfârșit, putem să ne imaginăm o zi de 14 februarie la Iași!
Ei, și-acum, că ne-am lămurit, haideți să vă spun ce aș face eu într-o zi de 14 februarie la Iași. Asta dacă ziua ar fi de 72 de ore cel puțin… și dacă nu ar cădea într-o luni :(((
De-ale gurii
M-aș duce la Trufanda și la Zori pentru niște bunătățuri adevărate – colțunași cu prosecco la Bogdan Zamfir sau telemea în kataif la Marian Zăncianu. Numai ce mă gândesc și mi se umple gura de arome…
Apoi m-aș opri pentru o cafea bună la ultima dintre cafenelele deschise pe Ștefan cel Mare, cu un grafitti mare și viu – Blakk. coffee. Sau, dacă preferați samovarul, pentru un ceai cu bubbles la Tealicious. N-ați gustat în viața voastră ceva mai bun.
Apoi, m-aș duce acasă, unde m-ar aștepta un dulce deliciooooooos, de la PanArtisan și Băcănia Happy – un Guguluf, adică un Kougloff alsacian adevărat. Sau, bonjour silhouette, niște baclavale și cataifuri siriene de La Fouad.
De-ale sufletului
M-aș uita la un film haios. De pildă The Electrical Life of Louis Wain. Sorbindu-l din ochi pe Benedict Cumberbatch, mâncând Guguluf, evident, și mângâind pisicile din albumul excepțional al artistului…
Între timp, voi fi aprins lumânarea mea preferată, în vasul ei albastru de Prusia, cu mărginuță aurie. O lumânare cu miros de bujori catifelați și oud. Sau, dacă nu, poate preferați mai degrabă Primăvara pariziană. Cu note de vârf de trandafir și bergamotă, note de mijloc de ylang-ylang și note de bază de santal și lemn de cedru. Ați zice un parfumier care vă descifrează un parfum, nu-i așa? E, simplu, Candlelicious.
De-ale trupului
Apoi m-aș duce la un răsfăț de spapiscină. La Pleiada, unde miroase frumos a baie curată, a rufe proaspete și a huzur.
De-ale spiritului
Seara, un concert atipic, de sunet și lumină, la Catedrala Catolică – Elegy of Hope, marca Classix. Fără să uit, însă, de expoziția fauvistă a Ioanei Olăhuț, cu Scene de vânătoare la ArtEast Gallery.
Și, înainte de o noapte de luni spre marți, din păcate, o carte bună, nu foarte grea, dar dătătoare de iubire și de încredere. Aș alege Regina Șampaniei, de Hellen Fripp. Pentru că, oh Doamne, o șampanie bună de la DiVino e cel mai bun însoțitor al unei lecturi despre La Veuve Clicquot. Deși, dacă nu suntem chiar prea pretențioși, ne-am putea mulțumi și cu un Prosecco bun. Sau cu un Limoncello, mio Dio! Din acelea pe care le știe atât de bine recomanda Liviu Spiridon. Asta dacă, în sfârșit, nu preferați, poate, mai degrabă o seară de jocuri la Art Cafe, în atmosfera atât de class creată de o vrăjitorească Valentine. Valentina Druțu.
O zi de 14 februarie la Iași fără plimbare? Cu CityID? Nu se poate…
Evident, nu în ultimul rând, m-aș desfăta cu o plimbare plină de iubire, despre și întru iubire, cu CityID. Până când nu te-am iubit. O experiență a tuturor simțurilor, scurtă, dar intensă.
Așa ar arăta, deci, pentru mine, o zi de 14 februarie în Iași
Poate de 72 de ore… și tot nu știu dacă ar fi de-ajuns. Dar, nu-i nimic, rămâne și pentru anul viitor! Cât despre cei care încă sunteți singuri, Sfântul Valentin vă roagă să-l credeți pe cuvânt… niciodată nu e prea târziu… Ascultați-o pe ZAZ și o să înțelegeți!
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
