Ouăle de Paște…

aprilie 16, 2023

Știu că azi nu vă arde de citit, nici măcar lucruri interesante, curioase, neștiute, haioase. Azi e numai familia, primăvara triumfătoare și bucuria de a putea da jos cojoacele triste ale frigului, norilor, ploilor și Postului… dar ce să fac dacă nu mă pot abține? Promit, însă, să vă vorbesc repede repede doar despre ouăle de Paște, căci ele sunt vedetele, nu-i așa?

Oare care să fie simbolistica ouălor de Paște?

Înainte de toate, oul este sursa vieții, a noastră, dar și a pământului însuși, căci mai toate miturile cosmogonice vorbesc despre un ou primordial din care toate sunt izvodite. De aceea, oul este adesea asimilat cu uterul matern, creuzet în care ”viul ou, la vârf cu plod,/ Făcut e să-l privim la soare”, cum spunea minunat Ion Barbu.

Oul este, apoi, prin însăși forma lui perfectă, simbolul universului, care, infinit, dar cu limite, după cum ne asigură fizicienii, crește înlăuntrul cercului magic protector, înlăuntrul căușului fragil al unei cochilii translucide.

Oul este, de asemenea, simbolul soarelui, gălbenușul lui auriu fiind nu numai focul interior, dar și izvorul de viață al ființei care se hrănește din lumina soarelui, crește grație căldurii lui, înflorește sub mângâierea razelor lui. O adevărată poveste de iubire…

Dacă, în sfârșit, adăugăm oului acestuia și culoare – roșul fundamental, atunci vorbim despre sânge și foc. Adică despre o energie curată și puternică, ce ne face să spunem cu bucurie ”Să fii sănătos ca un ou roșu!”

Ouăle de Paște – un curcubeu…

Multă vreme, ouăle erau fie doar colorate sau desenate cu roșu, fie roșii încrustate cu alb. Încetul cu încetul, însă, curcubeul și-a deschis coada de păun asupra ouălor de Paște – culori naturale, întotdeauna, alese cu grijă, după o știință aproape magică, dacă nu chiar alchimică.

Astfel, roșul cel mai căutat era băcanul, extras dintr-un arbore exotic de Brazilia, astăzi extrem de rar. Albastrul, o culoare puțin întrebuințată tocmai pentru că era greu de obținut, folosea florile de indigo. Galbenul se obținea din flori de corn ori de șofran. Verdele din coji de salbă moale. Maroul din frunze de nuc. Negrul din scoarță de arin și rădăcini de ștevie. Din toate aceste plante se extrăgeau nuanțe calde, pastelate, de o frumusețe și o eleganță pe care coloranții chimici de azi nu le vor putea niciodată egala.

Dar ouăle de Paște pot fi încă și mai mult decît policrome. Pot fi închistruiete, picurate, chiclăzuite, învrâstate, țărcălate – adică încondeiate cu simboluri minunate și străvechi.

Ce simboluri străvechi pe ouăle de Paște?

Zigzagul, spirala, meandra – adică energia regeneratoare a apelor interioare fecunde.

Punctele și hașurile – altfel spus, multitudinea, dorința de bogăție și de prosperitate.

Romburile imbricate și unghiurile – fractali care simbolizează creșterea vieții.

Și-apoi, crucea înscrisă într-un cerc, steaua solară, simbol al dumnezeirii care dă viață. Al vieții care se înstăpânește în cele patru direcții ale cosmosului.

Și pentagrama, steaua cu cinci colțuri – simbol al feminității, al lui Venus, al Fecioarei Maria.

În sfârșit, pești, șerpi, broaște, berbeci, flori și iar flori, peste care își aruncă umbra Pomul vieții, căci el este atotcuprinzător.

Ouăle de Paște, bănuțul de argint și apa fermecată

Ești treaz, dovadă că poate citești aceste povești. Dar oare te-ai spălat deja cu apa primei zile de Paște? Apa în care ar fi trebuit să pui de cu seară un ou roșu și un bănuț de argint? E un gest magic, bun pentru copii, ca și pentru oameni mari. Căci el face minuni – ”să fiți roșii la față tot anul”, ”să aveți bani mulți”, ”să fiți sănătoși tot anul”, ”să fie fetele frumoase ca ouăle roșii”.

De ce ciocnim ouăle de Paște?

Dacă până acum am vorbit despre viață, multiplicare, înflorire, energie, toate acestea, însă, nu dobândesc valoare decât din perspectiva morții, care este centrul mistic al sărbătorii Paștelui, cu reînvierea triumfătoare. Așa că, atunci când ciocnim ouăle, oare de ce le căutăm și alegem pe cele mai tari? De ce spargerea oului celuilalt ne aduce o senzație de putere și de vană fudulie? Pentru că spargerea oului înseamnă, undeva în invizibilul gestului ritualic, triumful asupra morții. Alungarea slăbiciunilor, fragilităților, neputințelor în curtea celuilalt, oricare ar fi el. De aceea, pe vremuri, ouăle se spărgeau între cei care aparțineau aceleiași generații – bunicii ciocneau între ei, copiii între ei. Obiceiuri înțelepte, semne străvechi…

După care, la fel de bine, spargerea oului însemna și deschiderea mormântului lui Isus, pentru a elibera forța reînvierii, simbol arhetipal al eternei reîntoarceri. Re-nașterea mistică, alchimică…

Și acum, așezați-vă la masă, alături de toți cei dragi vouă, dăruiți-le din bucatele voastre – ”Douî ouî ș-un colac, ș-o buca` de cozonac!”. Dăruiți-le cu întreg sufletul vostru, astfel încât ”Pentru toate câte ne-ați dăruit,/ Dumnezeu să vă deie înzecit!”