Cândva, prin 1903, niște studenți la Arte, dar și câțiva de la Medicină, trimit o scrisoare Directorului Școlii de Arte Frumoase din București, precum și Ministrului Instrucțiunii Publice, nimeni altul decât Spiru Haret. “Unul dintre colegii noștri, care numai ce a absolvit clasa de Sculptură, …, a realizat un studiu anatomic inspirat de o străveche statuie a lui Antinous, un studiu care merită întreaga noastră atenție. Și aceasta pentru că a fost desăvârșită sub îndrumarea profesorului doctor Gerota și se bizuie pe profunde observații asupra corpurilor disponibile pentru disecții la Facultatea de Studii Medicale. Dacă am avea această lucrare în fața ochilor, pentru a însoți explicațiile Profesorului nostru, ea ne-ar ajuta enorm în înțelegerea, și din perspectivă anatomică, a formelor artistice ale corpului uman .”
Așa începe povestea despre o comoară la Iași…
Un Antinous anatomic
Antinous, frumosul tânăr de care Împăratul Hadrian e îndrăgostit până în moarte, este întruparea veșniciei pe care desăvârșirea trupului o varsă în cea a sufletului. O sublimă și cerească operă a zeilor artiști, turnată în carne și oase și tendoane și mușchi. Și făcută să plutească de o penuma, a cărei forță vine din frumusețe.
Antinous, turnat apoi de oameni artiști în piatră și marumură. Cu disperarea, parcă, de a nu-i pierde inefabila vitalitate.
Antinous, în sfârșit, jupuit de piele. Așa cum a îndrăznit s-o facă Jean-Antoine Houdon, parcă anume pentru a-i capta energia ascunsă, invizibilă. Un écorché, ca cel din 1767, pe care Theodor Aman îl achiziționa, la sfârșitul secolului 19, pentru Școala de Arte din București. Și pe care un tânăr ucenic în ale sculpturii îl prelua și transforma în propriul său écorché. Sângeriu, à vif, șocant, dar cu aceeași eleganță a poziției și atitudinii frumosului Antinous. La fel de grațios și de efeminat. La fel de zeiesc desăvârșit.
O comoară la Iași semnată…
Tânărul sculptor, absolvent deja, în 1903, al Școlii de Arte, este pe cale să ia drumul Parisului. Aventură pentru care are nevoie, desigur, de bani. Ca atare, odată ce écorché-ul va fi fost acceptat ca piesă de studiu anatomic, el e dispus să-l multiplice, pentru a fi vândut Școlilor de Medicină românești. Printre care și cea de la Iași.
O comoară, așadar, a Muzeului de Anatomie al Universității de Medicină : ”177/52/32 cm, cu o suprafață perfect șlefuită. Extrem de detaliată, cu toate fibrele mușchilor bine puse în evidență și cu părțile colorate trasând meticulos elementele anatomice.” Autentificat: ”Lucrat după natură Profesor doctor D. Gerota și Brâncuș 1902” (Elena Dumitrescu – The écorché by Brâncuși and Gerota, artistic creation and anatomical science)
Un trup antic, turnat dintr-o singură bucată, mai puțin brațele, așezat pe un suport metalic. Înfipt într-un postament de lemn prevăzut cu roticele. Aceasta este prima lucrare a lui Constantin Brâncuși, multiplicată cu aceeași grijă și meticulozitate în 4 sau 5 exemplare.
O ”sculptură” care, prin replica sa de la Iași, va trasa, în cadrul marii Expoziții Brâncuși de la Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023, curatoriate de ieșeanca Doina Lemny, începutul itinerariului existențial al unui artist controversat. Dar care a crescut mereu departe de umbra marilor copaci ai vremii. Constantin Brâncuși.
Sursa foto 1
Sursa foto 2
Sursa foto 3
Sursa foto 4
Sursa foto 5
Sursa foto 4
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
