Casa Kieser – o librărie a eleganței
Sunt sigură că până și cei care nu-și umplu viața cu lecturi știu că, atunci când își dau întâlnire la Junimea, Esculap sau Casa Cărții, o fac în dreptul unor librării pline de cărți. Sunt la fel de sigură, însă, că prea puțini tineri ieșeni mai știu că, atunci când noi, cei de o anumită vârstă, ne dăm întâlnire, în dreptul Hotelului Cotinental și vizavi de Hotel Select, spunând ”La Eminescu”, vorbim tot despre o librărie – Librăria Eminescu.
Pentru că, da, clădirea proaspăt renovată a Caselor Kieser din Piața 14 Decembrie 1989, pentru care Iașul este astăzi și vesel, și trist, a fost cândva o librărie. Aș spune chiar cea mai elegantă a orașului și cea mai aristocratică. Transformată, acum, din păcate, într-un palat al păcănelelor, cu firmă mare, ferestre oable și viață secretă.
Librării și Librari
Pentru mine, crescută în cultul cărților și al bibliotecilor, cuvintele librărie și librar au fost dintotdeauna noțiuni complexe și pline de o noblețe aparte. Ca atare, pentru mine, librarul nu este nici un vânzător, nici un negustor, nu este nici un anost manipulator ori gestionar al cărților. El este, pur și simplu, stăpânul zăvoarelor care se deschid către lumi paralele nebănuite. Cel care știe să te călăuzească prin labirintul librăriei sale, știe să-ți povestească povestea fiecărei cărți, știe să-ți facă cunoștință cu prietenii lui, autorii. Librarul e o enciclopedie modestă și discretă, care, atunci când îi ceri ajutorul, zâmbește fericit.
Șaraga – o amintire luminoasă cu Tata
Probabil că această imagine ideală, ca din Umbra vântului a lui Carlos Ruiz Zafón, despre librari și librării îmi vine de la Tata. Care îmi povestea, cu ochii strălucind, o amintire cu-adevărat luminoasă. Despre orele în care, copil sosit de la Ilișești la Iași de mână cu Bunicul, uita de sine la umbra bolților Motaș, acolo unde Frații Șaraga țineau prăvălie. Plină cu delicatese și trufandale mirosind a cerneală și hârtie proaspăt tipărită. Delicatese și trufandale dintre cele mai alese, și pentru toate vârstele, adunate ca într-o peșteră a lui Ali-Baba care răsuna de glasul Șeherazadei. La plecare, nu era chip ca Bunicul să nu-i cumpere Tatii ultimele numere din Biblioteca de 25 de bani și din revista Dimineața copiilor, sub privirea mulțumită a lui Elias Șaraga, librarul tuturor.
Grație amintirilor copilului care fusese tatăl meu, în casa noastră, Elias Șaraga a fost, cu siguranță, modelul ideal de anticar-buchinist-librar-tipograf. Care, cu gândul la sufletul și mintea semenilor săi, își propusese un scop simplu pentru colecția Biblioteca de 25 de bani, devenită mai târziu Biblioteca pentru toți. ”De a da lumină… punând cărțile la dispoziția publicului cititor cu un preț infim.” Poate de aceea, copilul care am fost iubea colecția Bibioteca pentru toți într-atât, încât plănuise să citească ordonat toate volumele – de la numărul 1 începând. Și în biblioteca noastră erau toate!
Dispariția Librăriei Șaraga de la Iași
Când, spre tristețea adâncă a ieșenilor, Librăria Șaraga s-a închis, în 1932, iată ce scriau ziarele vremii: ”… librăria din colțul străzii Lăpușneanu e ceva mai mult decât o simplă icoană fugară. Mai mult decât un monument, ca oricare altul, care acum se nărue. Ea înseamnă refugiul în clipe grele. Refugiul în lumea cărților, patronată de un librar, care era aproape un părinte pentru clientela lui. Bătrânul Șaraga găsea imediat contactul sufletesc cu cel care împărtășea dragostea pentru carte. Avea flerul ce-l făcea să ghicească intuitiv pe prietenul cărții. Și acesta se bucura în prăvălia lui de toate favorurile.
Puteai să cotrobăești în voie ceasuri întregi printre volumele prăfuite, să citești ici o filă, colea un capitol… Asemeni unui copil pofiticios, care ciugulește o bomboană dintr-o cutie, gustă o linguriță de dulceață dintr-un borcan, rupe o bucățică de ciocolată dintr-un pachet când e lăsat singur în cămara cu bunătăți. Iar bătrânul Șaraga te întâmpina întotdeauna cu un zâmbet pe buze. Și, când îți spunea cu accent tainic, ca un Moș Crăciun în ajun de sărbătoare: ”Să vezi ce am pus deoparte pentru mata”, simțeai o bucurie nespusă. Nu numai din cauza surprizei ce te aștepta, ci și din pricina căldurii sufletești ce emana din figura și din vorba blândă a acestui cărturar.” (E.Marghita, in Monografia Familiei Șaraga)
”Un singur nume va spraviețui : Șaraga. Elias Șaraga, decanul librarilor moldoveni, dacă nu al tuturor librarilor din țară.” (Eugen Herovanu – Orașul amintirilor)
Librari, Librării și Centrul de Librării
Iași, 53 de ani mai târziu, 1985. ”Cred că v-ar plăcea la fel de mult să fiți librar într-una dintre noile noastre librării. De pildă cea de la capătul Bulevardului Păcurari care e gândită și ca spațiu performativ. Veți lucra, însă, Domnișoară, la compartimentul de carte școlară. În plus, vă veți ocupa și de biblioteca noastră internă. Și, nu uitați, aparțineți de-acum unei bresle adevărate, pe care, cât trăiesc eu, nu o veți mai putea părăsi. Și, de asemenea, uneia dintre instituțiile cele mai progresiste ale țării – Centrul de Librării din Iași. Vă asigur, eu, Ilie Dodea. ”
Așa au început primii cinci ani ai mei ca om al muncii. La Centrul de Librării din Iași. O șansă pentru care nu am suficiente rezerve de recunoștință în suflet. Cinci ani în mijlocul cărților și al librarilor. Cinci ani incredibili. Luminați de oameni extraordinari, de accesul nelimitat la carte și de o ucenicie care, mult mai târziu aveam să înțeleg, a contat enorm pentru profesorul care am devenit mai apoi.
Librării
Niciodată până a nu fi devenit angajat al acestei instituții, nu realizasem cât de vastă era rețeaua de librării a orașului meu. Din Copou și până în Frumoasa, Păcurari, Dacia sau Galata, nu exista cartier care să nu aibă în inima lui o librărie. Desigur, cu cărțile ei la pachet, cu aprovizionarea sa specifică, adaptată la populația locului. Dar mereu vie și prezentă în viața prietenilor ei, numeroși, pentru care poarta de evadare din cenușiul cotidian stătea ascunsă între două coperți. Între toate, desigur, străluceau librăriile vedetă. Junimea, cu mândrul ei nume cu pedigree. Casa Cărții, summum al modernității și al complexității. Cu întâlnirile sale cu scriitorii, cu conferințele și expozițiile sale periodice, cu anticariatul ei colbuit. Esculap, librăria medicilor și mediciniștilor. CLM – librăria cărților de specialitate, a profesioniștilor. Eminescu – librăria aristocratică și elegantă din Casele Kieser.
Librari
Atât de multe librării însemnau tot atât de mulți librari. O comunitate sudată, în ciuda concurențelor surde. Al cărei Sfat săptămânal, din fiecare miercuri, ora 8, era o școală în adevăratul sens al cuvântului. Timp de două ore, intrările de cărți ale săptămânii erau prezentate, explicate, autorilor le era dezvăluită biografia. Era un prilej pentru fiecare dintre librari să cerceteze și să se informeze. Prilej, de asemenea, de a se face cunoscut și apreciat. Niciodată nu am mai întâlnit o astfel de emulație, scăldată în emoție și în grija pentru propria onoare. Odată ajunși în librăriile lor, librarii aceștia dădeau mai departe cititorilor ceea ce aflaseră – un alt fel de paideia.
Spiritul Centrului de Librării
Ca să înțelegeți care era calitatea muncii în această instituție aparte în peisajul uniformizant comunist, nu pot decât să dau trei exemple de oameni care i-au conferit o înaltă identitate culturală.
Vanda
Înainte de toți, Vanda, inegalabila Vanda Condurache – sclipitoarea, neîmblânzita, altruista, non-conformista noastră Prietenă. Zgubilitică și zurlie, dar de un profesionalism impecabil, de o eleganță rafinată și de o generozitate de sine cum rar întâlnești. Mai târziu, blazonul ei inconfundabil va străluci în Televiziunea Română. Instituție care o consideră, încă și astăzi, la atâția ani de la dispariția ei, un reper în lumea media românească și europeană. O personalitate – studiu de caz pentru toți învățăceii într-ale jurnalismului. O pată de lumină aruncată peste viața mea, o pată vie, cărnoasă, suculentă, din care oricând te puteai înfrupta pentru a te reîncărca cu energie.
George
Apoi George Pruteanu – originalul și furtunosul Georgică, ale cărui inventare erau un concert baroc și un spectacol suprarealist în același timp. Cu siguranță o probă de încercare și de anduranță. Dar ale cărui prezentări de carte de la Sfatul Librarilor erau o sărbătoare. Un adevărat foc de artificii. O demonstrație sclipitoare de inteligență și cultură. O lecție permanentă de limbă română adevărată și curată. Un spectacol cu strategii de învăluire și tehnici de seducție. Aceleași pe care, mai târziu, le va pune, din nefericire, în slujba unui traseism și, în cele din urmă, a unui partid ales greșit, dar care vor rămâne de neșters în pastilele de limbă de la Televiziunea Română.
Peste noi toți…
Peste noi toți, Ilie Dodea – il direttore. Cel care, întărâtându-ne orgoliul, voința și onoarea, ne-a învățat să fim noi înșine, într-o lecție permanentă de viață, neiertătoare, dar iubitoare. Un constructor, un organizator, un luptător. Care, așezat în orizontul socialismului cu chip uman, chiar se gândea la noi. Și atunci când ne deschidea larg accesul la cartea rară. Dar și atunci când, după ce, într-un heirupism de care nu ne știam capabili, plantam arpagic în curtea instituției, ne răsplătea regește, cu pui și iepuri de la fermele din jurul Iașului. Inaccesibile nouă de n-ar fi fost el. Un om providențial, care a făcut pentru mulți dintre noi un gest salutar de disidență și de eludare a sistemului.
Coda
Această lume a librăriilor din Iași de dinainte de 1989 era cu adevărat unică în România. În ciuda politicii naționale de editare și a sistemului defectuos de desfacere. Forța acestei instituții ieșene consta în profesionalism, solidaritate, onoare și libertate. Da, libertate, într-o vreme în care acest cuvânt nu avea sens. Apoi, emulație, omenie, empatie.
Poate că idealizez. Dar toate aceste trăsături ale vieții comunității de librari ai Iașului de altădată rămân, pentru mine, întrupate de frumoasa Librărie Eminescu. Pe care, de aceea, nu o pot vedea astăzi, transformată în mic casino, decât ca o inversare a valorilor în care am crescut și în care cred cu tărie.
Pentru mine, ca atare, Casa Kieser va rămâne, pentru totdeauna, minunata Librărie Eminescu.
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
Sursa foto 1
Sursa foto 2
Sursa foto 3
Sursa foto 4
Sursa foto 5
Sursa foto 6
Sursa foto 7
Sursa foto 8
