Iașul unui refugiu traumatizant
„Moldova întreagă, și în special Iașul, începu a primi valurile de călători ce fiecare tren ordinar, extraordinar, accelerat, de marfă ori militar, îi aducea înspre susul Moldovei, în vagoane, aninați pe lângă vagoane și pe deasupra vagoanelor… (…) Valurile de fugari din București și Muntenia întreagă se multiplicau din zi în zi și se descărcau în Iași – iar unele treceau și spre alte provincii ale Moldovei de sus.
Șiruri lungi de care și căruțe particulare și chiar camioane militare transportau zilnic de la Gară în oraș bagaje și lăzi de toate formele; hotelurile și casele particulare ce se aflau până atunci goale sau cu bilete «de închiriat» se umpluseră cu prisosință și pe fiecare stradă ori la fiecare ușă întâlneai călători proaspeți ce întrebau cu stăruință de «odăi» sau «case de închiriat». Precum în două-trei săptămâni de la începerea venirii călătorilor munteni în Iași toate locuințele disponibile fură închiriate – e lesne de crezut că nu cu multă ușurință cârdurile noi de musafiri mai puteau să se oploșească în bătrânul și sărăcăciosul Iași, care până mai ieri fusese prea larg pentru ai săi și puținii călători ce din când în când îl vizitau…”
N.A. Bogdan, Iașul, leagăn al unirii neamului românesc 1916-1918. Reminiscențe și însemnări, Editura Convorbiri literare, Timpul, Iași, 2018
Viziune de coșmar
Iașul unui refugiu de altădată: „Spectacolul drumurilor este de nedescris: bărbați, femei, copii, bolnavi, bătrâni, schilozi, pe jos, în trăsuri, în căruțe, călări, umblau în ploaie, pe vânt, pe frig, pe ninsoare. Unii adunaseră în grabă ce putuseră din avutul lor și îl târau după ei. Alții nu mai puteau înainta și cădeau sleiți de puteri și lihniți de foame de-a lungul șoselelor… Se nășteau învălmășeli îngrozitoare, în depărtare se auzeau focurile inamicului, copiii țipau, femeile plângeau, oamenii răcneau, ploaia nu mai înceta, gerul se întețea… Era o viziune de infern.”
I.G. Duca, Memorii, vol. III, „Războiul”, Partea I (1916-1917), ediție și indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, București, 1994
Dacă se întâmplă ca, din nou, Iașul să redevină un oraș al refugiului, o oază, fie și tranzitorie, de pace pentru femeile și copiii care vin dinspre Ucraina, să nu uitați să fiți generoși, să le dăruiți nu numai din cele ce vă fac prisosință, dar și din sufletul, gândul vostru bun și mila care vin toate din Slava Domnului.
”Ca să fie pace în lume, trebuie ca popoarele să trăiască în pace. Pentru ca popoarele să trăiască în pace, oraşele nu trebuie să se ridice unele împotriva altora. Pentru a fi pace în orașe, vecinii trebuie să se înţeleagă. Ca să fie pace între vecini, trebuie ca armonia să domnească în familie. Ca să fie pace în casă, trebuie s-o găseşti în propria inimă.”
Lao Tse
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
Surse fotografii:
Sursa foto 1
Sursa foto 2
