La Iași, decembrie este luna teatrului, luna în care se inaugurează săli sau se prezintă publicului piese noi. O lună a bucuriei și a surprizelor întotdeauna fericite. Pregătindu-l, așadar, pe gerar, astăzi, 13 ale lui brumar, Irina Tacu, minunatul ghid cultural al TravelBlitzz, ne propune o poveste despre teatru. Amintindu-ne că, peste puțin timp, urmează o aniversare importantă. A unuia dintre cei mai mari oameni de scenă ai României. Și, în primul rând, ai Iașului. Un Actor, un Profesor, un Director de teatru. A cărui figură e nevoie să o redeșteptăm, măcar din când în când, cu respect și admirație. Pentru că este unul dintre întemeietorii valoroasei arte teatrale românești.
Cu farmecul său cald, Irina ni-l povestește pe năstrușnicul Matei Millo.
Fiecare lună noiembrie e prilej de a ne aduce aminte de cel considerat a fi întemeietorul teatrului românesc. Actor înzestrat cu un har divin, profesor pentru generații de actori, dramaturg, regizor, director de teatru. Un nume: Matei Millo. Nu există carte, monografie sau articol despre istoria teatrului național, în care să nu stea scris numele celui care avea să construiască cea mai solidă temelie pe care să clădească generațiile ce aveau să vină.
Primii ani. Când încă nu era acel Matei Millo.
Viitorul mare actor s-a născut la Stolniceni, lângă Pașcani, la 25 noiembrie 1814, într-o familie boierească. Tatăl său, Vasile Millo, era ispravnic (conducător, în calitate de reprezentant al domnului) de Roman. Mama sa, Zamfira, era fată de postelnic (mare boier, membru al Sfatului Domnesc). Așadar, dată fiind originea sa nobilă, primele studii le-a făcut cu profesori particulari, în casa părintească. Pentru ca, mai apoi, să urmeze cursurile pensionatului lui Victor Quenim, de la Iași, acolo unde i-a avut colegi pe Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri. De cel din urmă avea să-l lege o lungă prietenie și colaborare. Căci scriitorul îl admira pe actor și se simțea inspirat să creeze pentru el, Matei Millo, și pentru scenă.
,,Millo este un artist adevărat, singurul cu care ne putem mîndri pe bună dreptate. Posedă un repertoriu original, național, a creat tipuri care vor rămîne și talentul său mă îndeamnă să scriu pentru scenă.” (Vasile Alecsandri).
A continuat studiile la Academia Mihăileană, unde l-a avut profesor pe Gheorghe Asachi. Și s-a dovedit a fi un elev sârguincios, cu înclinații pentru teatru. Lume în care și-a făcut debutul la 19 ani, pe scena Teatrului de Varietăți (clădire în care a funcționat prima sală de spectacole din Iași), în Cantata pastorală sau Serbarea păstorilor moldoveni (primul spectacol muzical în limba română) de Gheorghe Asachi. Eveniment organizat în onoarea generalului Pavel Kiseleff, cu ocazia plecării acestuia din țară.
Studiile la Paris. Matei Millo, un nume aproape franțuzesc…
După absolvire, a plecat la Paris pentru a studia ingineria, așa cum și-ar fi dorit familia. Însă în capitala Franței atenția lui a fost îndreptată doar spre studiul artei dramatice. A cercetat cele mai renumite teatre și a urcat chiar și pe scenă, jucând în câteva spectacole.
Perioada petrecută la Paris i-a asigurat o pregătire temeinică și l-a ajutat să-și însușească ideile progresiste ale acelor timpuri, pe care avea să le pună în practică în activitatea sa viitoare. A observat cu atenție tehnica de realizare a unui spectacol, interpretarea, gestica, mișcarea scenică. I-a urmărit pe cei mai importanți actori ai scenei franceze, dar a luat și lecţii particulare de actorie de la maeștrii Frédérick Lemaître și Hugues Bouffé.
Matei Millo la conducerea Teatrului Național din Iași
Odată cu revenirea în țară, a preluat conducerea Teatrului Național din Iași, alături de Principele Nicolae Suțu (fiul domnitorului Alexandru Nicolae Suțu). Și, ajuns la conducere, a înființat o Școală de declamație. Instituție care avea drept scop instruirea tinerilor actori și în cadrul căreia a luptat pentru o interpretare naturală, cât mai realistă, care să convingă spectatorul. Vorbirea și gesturile firești începeau să înlocuiască atitudinile exagerate. Această nouă abordare avea să schimbe viitorul teatrului românesc.
În 1847, a debutat ca actor profesionist la Teatrul Mare de pe Copou (situat pe locul Universității Al.I.Cuza de astăzi și care a ars în urma unui incendiu în anul 1888), jucând, în limba franceză, Cei ce se aseamănă se adună.
Boicotul familiei
În acel an, familia lui Matei Millo, sperând să-l determine pe tânăr să renunțe la pasiunea pentru teatru, a orchestrat un adevărat spectacol. Pe 19 octombrie se juca la Teatrul Mare piesa Mulatrul de Saint Pierre. Părinții au trimis în sală un grup de servitori. Care, în momentul urcării actorului pe scenă, au făcut un mare scandal, huiduind apariția acestuia, în cele din urmă reprezentația suspendându-se.
Millo nu s-a descurajat, și-a urmat visul cu acceași ambiție și perseverență, sau poate chiar și mai mult. Spunea atunci: ,,Cinul boieresc nu-mi face nici rece, nici cald, şi de mă ţin de sfatul rudelor, am să rămân boierul Matei Millo, om comun ca toţi ceilalţi Milleşti. Ca artist însă e altă vorbă, mă vor batjocori ai mei, dar cred că am să mor un cineva”.
Matei Millo ia calea Bucureștiului
După un prim turneu în câteva orașe din Moldova, încununat cu mare succes, a ajuns și la București, unde s-a și stabilit, punând acolo în practică tot ceea ce funcționase la Iași și impunându-și același punct de vedere, atât ca profesor, cât și ca actor. A fost director al Teatrului Mare din București şi profesor la Catedra de mimică şi declamaţie a Conservatorului. Și a reușit, prin toate principiile și regulile aplicate, să atragă un public din ce în ce mai numeros.
Își dorea să apropie teatrul de viața oamenilor. Folosind expresii și cuvinte comune, aducând pe scenă tipuri de personaje cât se poate de reale, construind dialoguri vioaie. Toate acestea servind ideii sale că arta dramatică trebuia să oglindească viața adevărată a poporului.
Primul actor român în rol de travesti
În data de 26 decembrie 1848, la Iași, a avut loc premiera primei operete românești. Baba Hîrca – operă vrăjitorie în două acte și trei tablouri. Semnată de Matei Millo, pe muzica pe care o compusese Alexandru Flechtenmacher (cel ce a compus și Hora Unirii). Autorul a avut, în acest spectacol, rolul principal, jucând ,,îmbrăcat femeiește”. Ceea ce a marcat un nou început în istoria teatrului românesc. Matei Millo – primul actor român în rol de travesti.
Opereta a fost scrisă după înăbușirea mișcării pașoptiste, astfel că Matei Millo a introdus în textul ei o serie de aluzii critice cu trimitere la societatea contemporană. Aluzii discrete și învăluite în feeria unei puneri în scenă spectaculoase, așa cum văzuse pe scenele pariziene.
Costumul în care actorul a jucat-o pe Baba Hîrka este expus astăzi în cadrul Colecției „Istoria teatrului românesc”, la etajul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul Copou.
După acel prim spectacol în travesti, aveau să urmeze multe alte roluri. În comedie sau dramă, jucate cu la fel de multă inspirație, talent și bucurie.
De pildă, în 1851, când s-a jucat pentru prima dată Cucoana Chirița de Vasile Alecsandri. Piesă ce s-a bucurat de un succes extraordinar. Tocmai pentru că genul acesta de comedii aducea în atenția burgheziei, aflată într-o perioadă de rapidă dezvoltare, diverse caractere umane și descria atmosfera acelor timpuri, prin umor și ironie. Vasile Alecsandri, însă, îi aprecia lui Millo, în mod deosebit, calitatea interpretării:
,,Singurul om de talent adevărat și mare este Millo – prin urmare lucrez mai mult pentru el, și am întreprins o serie de portreturi, de tipuri sub numele de cînticele comice, carele sunt totdeauna jucate la perfecție.”
O carieră cât o viață de om
Să încercăm să trecem în revistă toate rolurile sau piesele scrise în calitate de autor dramatic și susținător al repertoriului național, acțiunile lui de reformare a teatrului, meritele sale de a ghida viitorii actori după niște principii sănătoase, în calitate de profesor, ne-ar fi imposibil. Numele lui a umplut de-a lungul timpului pagini de cărți însemnate, articole din ziare, a fost pe buzele spectatorilor care se înghesuiau în sălile de spectacole, dornici să-l vadă, sau ale colegilor din teatru care i-au apreciat calitățile.
Pentru a nu da decât un exemplu, actrița Aristizza Romanescu, legendă a teatrului românesc, aprecia:
,,Jucam cu el, Manolescu și eu, și jocul lui atît ne fermeca uneori, încît întîrziam replicile. În povestirea luării drapelului, el mic și gros, devenea înalt, mare, erou, uriaș, atîtea calități avea.”
Din nou la Iași, în spectacolul de retragere
În 1895, după 63 de ani de teatru, Matei Millo a luat decizia să se retragă. Jucând spectacolul de adio Chirița la Iași în orașul care i-a dat atâtea emoții și în care debutase cu multă vreme în urmă. Iașul.
Într-o scrisoare trimisă actorului Ghiță Dumitrescu, în care îl ruga să intervină pe lângă comitetul ieșean pentru a-i aproba spectacolele, își amintea nostalgic de începuturi și lăsa o mărturie emoționantă a iubirii sale față de scenă, public și Iași:
„Cel întîi pas al meu în cariera dramatică l-am făcut pe scena teatrului din Iași; aș dori ca și ultima demarșă a lungei mele vieți teatrale s-o închei tot în Iași, locul nașterii mele, împreună cu dumneavoastră, ca un adio suprem către publicul Iașului, care m-a cunoscut june și către care vin bătrân, ca o legendă a istoriei noastre teatrale, în vârstă de 82 de ani, ca să-i las un rămas bun și un suvenir al falnicului nostru trecut teatral”.
Actorul părăsește scena vieții
Spectacolul de adio a fost unul emoționant pentru toți cei ce l-au iubit, urmărit și apreciat. Dar mai ales pentru el. Actorul dedicat scenei, dramaturgul, creatorul, reformatorul și îndrumătorul, omul simțitor, care își încheia cariera strălucită și tremura de emoție așteptând să intre în scenă:
,,Niciodată n-am fost mai emoționat, căci niciodată n-am avut o răsplată mai bună ca astăzi. Uit cei optzeci de ani care mă apasă, și privindu-vă pe dumneavoastră, mă simt iarăși tânăr ca de douăzeci de ani, să vă joc cu același foc de altădată… Aplauzele publicului… mă fac să uit tot ce am avut trist, pentru a mă simți cel mai fericit.”
După nici un an se stingea din viață. Matei Millo, împăcat cu ceea ce ne lăsase moștenire, cu ceea ce izbândise să construiască în toți anii carierei, părăsea lumea cu regretul de a nu fi reușit să-și țină promisiunea de a participa la inaugurarea clădirii noului Teatru Național din Iași.
Ecoul talentului acestui mare om a străbătut anii. S-a transmis peste timp în arta actorilor de astăzi, prin moderația și firescul interpretării, ale vorbirii și gesturilor, ale glasului ca instrument prin care actorul exprimă adevărul personajului, prin calitățile morale, inteligența și simțirea pe care aceștia o au. Aplauze Matei Millo, recunoștință!
Irina Tacu, ghid cultural
Sursa foto 1
Sursa foto 2
Sursa foto 3
Sursa foto 4
Sursa foto 5
Sursa foto 6
Sursa foto 7
Sursa foto 8
Sursa foto 9
Sursa foto 10
Sursa 1
Sursa 2
Sursa 3
Sursa 4
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
