Taking too long? Close loading screen.

O amintire ca dintr-o altă lume. Plimbarea

Plimbarea

O amintire ca dintr-un vis. O plimbare. De fapt, plimbarea. Pe care o făceam, în copilărie, cu regularitate. Ca într-un ritual a cărui regulă nu se schimba aproape niciodată. Copou. Nu Parcul Copou, ci, întotdeauna, Grădina Copou. Intrarea de jos. Podețul peste o apă mai degrabă imaginară. Aleea. Denivelările ei. Copacii. Imenși și umbroși. Mama și Tata. Două umbre protectoare în spatele fetiței care sare într-un picior. Două siluete melancolice pentru privitorul de azi pe care l-au lăsat în urmă. Pașii lor lipsiți de grabă până la sere. Șoaptele lor, căci aveau mereu ceva să-și spună. Un ocol pe aleea care însoțește strada Regimentului. Intrarea principală. Poarta și întrebarea ei neliniștită. Deja vreți să mă părăsiți? Nu, plimbarea încă nu s-a terminat. O bancă. Mama scoate din poșeta ei inepuizabilă un covrig sau o napolitană. Tata se așază picior peste picior. Pace, multă pace sub copacii seculari. Din când în când un ”Bună ziua, Domnule! sau ”Sărutmâna, Doamnă!” Fântâna susură în jurul pișicherilor putti din mijlocul ei, pentru copilul care, chicotind, dă roată de zeci de ori în jurul lor. Obeliscul a cărui urieșenie îi este indiferentă. Teiul care, deocamdată, este doar un tei bătrân și de poveste.

Plimbarea și apoteoza ei

Și clipa mult așteptată. După osteneala atâtor păsări zburătăcite de moriștile mâinilor șturlubatice. După concentrarea asupra vieții trecătoare a atâtor furnici și gărgărițe uimitoare. Înainte de plecare, oprirea sine qua non pentru sucul din conacul grădinii. Conacul cu turnulețe de basm. Și obloane, sau cel puțin așa-mi amintesc eu – doar era casa din pădure a Albei ca Zăpada și a celor șapte pitici, nu? Un loc rupt de lume. O strălucire rătăcită și puțin desuetă. Trolli și Scolari. Ei au fost și-aici. Miros de podele de lemn și cari. Căsuță din povești. Mai târziu părăsită și închisă. Și, încă și mai târziu, dispărută în măruntaiele unei noi clădiri. Atât de puțin frumoasă.

Plimbarea. Trolli și Scolari

Plimbarea se termina. Poarta ne invita înapoi acasă, la masa de prânz duminicală. Un parc. O bancă. Un mic conac. Mama și Tata. Copilărie.

Sursa foto

Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.





Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă asigura că obțineți cea mai bună experiență pe site-ul nostru.