O construcție de o rară frumusețe împodobește poalele Copoului. Nu, nu e comunista Casă a studenților care șade, e drept, pe ruinele unui grandios Jockey Club, operă a lui Gheorghe Asachi. Nu, chiar dacă, încă și astăzi, studenții își dau acolo întâlnire spunând – ”ne vedem la Fundație”… E o construcție în oglindă cu Palatul Braunstein. Tot în talpă de fier de călcat. Apărută în peisajul Iașului pe la 1934, în chip de omagiu al familiei regale adus orașului de mai multe ori sacrificat și apoi lăsat în uitare.
Câți dintre noi au călcat pragul acestui minunat edificiu neo-clasic, înzestrat cu coloane și capiteluri? Și cu o mândră cupolă ce se înalță în văzduh? Câți, apoi, dintre cei care au intrat au remarcat atenția minuțioasă a detaliilor? Care fac din această incintă o adevărată grădină, păzită aspru de un grifon de poveste…
Palatul Fundațiunei Regale din Iași, o ctitorie a recunoștinței
Da, ați ghicit, e vorba despre Palatul Fundațiunei Regale din Iași sau Biblioteca Eminescu sau, mai scurt, BCU. Minunata ctitorie a familiei domnitoare a României. Simbol menit să mărturisească peste veacuri recunoștința României față de acest oraș. Dar simbol și al ispășirii unei vini morale. Căci, nici după 1859, nici după 1918, Iașul și Moldova nu au cunoscut un act de reparațiune binemeritată. Deși, după prima unire, au pierdut tot, în vreme ce a doua le-a lăsat complet în umbra noilor teritorii cu care România se reîntregea. Deși, sfârtecat și mutilat în ființa sa, Iașul fusese o curajoasă capitală de război.
Palatul Fundațiunei Regale din Iași, un omagiu adus Regilor Întregitori
Pe de altă parte, însă, Palatul Fundațiunei Regale din Iași este și un omagiu adus regilor întregitori. O înălțare a figurii lui Ferdinand până pe frontoanele fațadei și în capătul de sus al scărilor monumentale. O grădină în piatră, mozaic și metal, în care, așa cum îi plăcea Reginei Maria, crinul domnește asupra a toate.
Astăzi, despre această Bibliotecă asemeni unei comori neprețuite o invit să vorbească pe Mihaela Tatiana Ulman. Bibliograf și minunat ghid povestitor al BCU. O Doamnă a cărei viață se confundă, după cum spune ea însăși, cu cea a instituției. ”Realizez cât de mult iubesc această bibliotecă, necondiționat și pentru totdeauna. Nu știu să fie multe persoane care să o facă astfel și care să se definească întru totul prin ea. De 50 de ani îmi port pașii pe aici, de 50 de ani visez că mă identific cu acest edificiu.”
Să-i dăm, așadar, cuvântul.
Începuturile
Palatul Fundaţiunei Regale din Iași s-a înfiinţat pe 11 februarie 1926. Pe baza legii elaborate cu ocazia împlinirii a 60 de ani ai Regelui Ferdinand. Și avea menirea, la fel ca Fundaţiunea „Carol I” din Bucureşti, să sprijine cultura românească. Regele Ferdinand amintea că a luat hotărârea ca acest lăcaş „să se întemeieze în vechiul şi strălucitorul centru cultural al Moldovei întregite. În oraşul Iaşi. Căci, aici, după prima Unire a principatelor, prin mari jertfe, s’a făurit Marea Unire cu celelate ţări surori de sub stăpânire străină. Și tot în Iaşi ne-am adăpostit, împreună cu Regina, în vremurile de cumpănă ale răsboiului pentru unitatea naţională”.(Scrisoarea M.S. Regelui către Dl. Preşedinte al Consiliului şi Statutul pentru conducerea şi Administrarea Fundaţiunii Regele Ferdinand I, 24 Febr. 1927).
De ce Fundațiunea Regală din Iași se așază la poalele Copoului?
În ceea ce privește așezarea acestei ctitorii pe locul găzăriei orașului, una din variantele posibile este avansată de Ion Mitican.
Ideea instituţiei numite Palatul Fundaţiunei Regale din Iași s-a născut ca urmare a faptului că ”în timpul primului război, pe tăpşanul de la răscrucea străzilor (…), se adunau mulţimi de ieşeni, localnici și refugiaţi, doritori să se întâlnească unii cu alţii, să schimbe o vorbă şi să afle veşti despre fronturi şi evenimente (…)”
”Tot aici sosea, spre seară, şi gazeta Le Petit Parisien… Știrile foii erau necenzurate, provenind de la Paris” și circulau cu înfrigurare printre ”sutele de ieșeni, avizi să apuce foița abia apărută de sub teascul Legației franceze și cu tușul încă ud.” ”Observând pâlcurile de oameni adunați în cercuri, discutând îngrijorați…, Regele Ferdinand i-a spus într-o zi Reginei că, după război, pe locul acesta ar merita să se construiască un locaş de cultură. Cu cărţi, publicaţii şi mari săli de lectură. Spre satisfacerea poftei de cunoştinţe a ieşenilor, dar şi pentru neuitarea cumplitelor zile de război”. (Ion Mitican – Urcând Copoul cu gândul la Podul Verde)
Palatul Fundațiunei Regale din Iași – o operă de artă arhitecturală
Pe 20 iulie 1927, în urma unei îndelungate şi chinuitoare boli, Regele Ferdinand se stingea din viaţă și era înmormântat la Curtea de Argeş. Construcţia Fundaţiunei Regale a devenit, atunci, o problemă prioritară pentru Regina Maria. Care avea să se implice, alături de Carol al II-lea, întru îndeplinirea dorinţei suveranului.
Astfel, clădirea Fundaţiei a fost realizată, între anii 1930-1934, cu o echipă de seamă. Conform unui proiect arhitectural elaborat de către arhitectul Constantin Jotzu. Pe baza ideii inovative a inginerului Aurel Beleş de a folosi betonul armat. Și cu un contract de antrepriză obţinut de către inginerul Emil Prager.
Făcând, parcă, pereche perfectă cu Palatul Braunstein, Palatul Fundațiunei Regale din Iași avea să fie conceput sub forma literei V, cu cele două faţade alcătuind un unghi de 58 de grade. În mod absolut ingenios, diferența de nivel dintre străzile Copou și Păcurari fiind de aproape doi metri, s-a optat pentru conceperea unui etaj intermediar pe aripa dinspre strada Păcurari. Iar, în locul de îmbinare a celor două laturi ale triunghiului, arhitectul Constantin Jotzu a proiectat o construcţie circulară, denumită Rotondă și care îşi păstrează forma de la parter până la etajul al doilea, unde se află Sala de consiliu. Gândit în stil neo-clasic, exteriorul clădirii este împodobit cu impresionante coloane cu capiteluri în stil ionic, mici frontoane triunghiulare şi medalioane cu personalităţi marcante ale culturii naţionale.
O ctitorie rafinată și elitistă, plină de lumină
Această ctitorie a fost de la început gândită astfel încât să răspundă celor mai alese gusturi intelectuale. Să aibă o bibliotecă, spaţii expoziţionale, o sală de conferinţe de 422 de locuri, un muzeu dedicat Reginei Maria. Iar, în Cupolă, să vadă înființându-se un Institut geografic, cu lunete şi o staţie de radio. Lumina fiind importantă pentru a pune în evidență frumusețea interioarelor acestei construcții, fațadele au șiruri lungi de ferestre. Iar, deasupra monumentalei scări de marmură de Carrara şi a aulei, au fost proiectate două generoase verrières, luminatoare de sticlă armată. În sfârșit, în ceea ce privește iluminarea naturală a sălilor de lectură, au fost imaginate, pe câte una dintre laturile lor, ferestre care dau în două curți interioare radioase, pavate cu dale Solar.
Holurile de intrare
La intrarea în Palatul Fundațiunei Regale din Iași, în primul vestibul, ești întâmpinat de un mozaic veneţian, realizat de meşteri italieni. În mijlocul lui, omagiu adus Regelui Întregitor, se află stema ţării înconjurată de stemele descompuse ale tuturor provinciilor româneşti, înlănțuite ca într-o horă a unirii. Acvila din stemă ține în gheare un sceptru cu vârful în formă de crin regal. Crin care tronează, de altfel, peste tot în Bibliotecă. Pe partea superioară a coloanelor din marmură, încastrat în mozaicul care înconjură Aula mare și pe frontonul acesteia, până și în fierul forjat al scărilor. Pare un delicat omagiu adus, de astă dată, Reginei Maria, îndrăgostită de această floare invoaltă. Urcând treptele de marmură, se ajunge în a doua sală de primire. Unde, în faţa scării de protocol, tot sub forma unui mozaic veneţian, descoperi un Grifon, apărător al clădirilor și al comorilor pe care ele le tăinuiesc. Totul este îngrădit de un chenar care ne poartă înspre lăuntrul Bibliotecii pe valurile mării sau pe undele Meandrului.
Tristul destin al statuii Regelui Ferdinand
În capătul scărilor din marmură de Cararra, se află intrarea în loja regală a Aulei. Deasupra căreia, în fronton cu stema ţării şi coroana, se află statuia Regelui Ferdinand. Realizată din bronz, în 1932, vestitul sculptor Ion Jalea nu s-a folosit pentru a o dăltui decât de mâna lui dreaptă, după ce și-o pierduse pe cea stângă în Războiul cel mare. Din nefericire, statuia din bronz a fost distrusă de către comunişti în anul 1948. Iar locul s-a păstrat vacant și pustiu până când, odată cu ultimele lucrări de consolidare a clădirii, a fost refăcută de Constantin Crengăniș, din ipsos placat.
Aula BIbliotecii
Aula din Palatul Fundațiunei Regale din Iași, gândită să semene cu Aula Fundaţiunei Carol I din Bucureşti, avea proiectate pe pereți fel și chip de broderii arhitecturale şi picturi. Dar, din lipsa bugetului, planurile arhitectului Constantin Jotzu au fost drastic ajustate. De asemenea, iniţial, din fotografiile anilor 1930, se observă că Aula era decorată cu multe însemne regale, pe care, cum era de așteptat, comuniştii le-au îndepărtat. În sfârșit, luminatorul natural este înconjurat de brâie cu motive florale care ne duc cu gândul la o grădină frumoasă. Poate, cine știe, chiar la Grădina Reginei, îngrijită de ieșeanul atât de drag Mariei, Pămulă. O grădină plină nu numai de crini, ci și de lalele, anemone, iriși și palmieri, căreia îi dau încă și mai multă eleganță frunzele de acant ale coloanelor corintice.
Domnitorii de la Palatul Fundațiunei Regale din Iași
În proiectul pe hârtie, fațada Fundaţiunei trebuia să susțină, maiestuos, 4 grupuri statuare perechi, reprezentând 8 mari domnitori. Dragoş Vodă şi Alexandru cel Bun, Vasile Lupu şi Dimitrie Cantemir, Ştefan cel Mare şi Carol I, Mihai Viteazul şi Ferdinand I. Precum și trei basoreliefuri cu ctitorii Ferdinand, Maria și Carol al II-lea. Cum, însă, greutatea statuilor ar fi făcut cu siguranță ca faţada să se năruiască, Regele Carol al II-lea a propus aşezarea lor în grădinile Fundațiunei deschise către Biserica Prapadoamna, într-o „Galerie a Domnitorilor”. Unde au stat până în anii 1970, când s-a decis mutarea lor în parcul de lângă Palatul Copiilor, desigur, fără statuile lui Carol I și Ferdinand, înlocuite de cele ale lui Ioan Vodă cel Cumplit și Petru Rareș. Neschimbate până astăzi. Cât despre cele trei medalioane votive, au dispărut la rândul lor, lăsând în loc trei orbite goale.
Ce destin pentru Palatul Fundațiunei Regale din Iași…
În ianuarie 1935, Biblioteca s-a deschis, în cele din urmă, publicului, oferind cititorilor cărţi, periodice, atât la domiciliu, cât şi la sală. Avea trei săli de lectură, pentru studenţi, profesori şi cercetători, o sală de lectură populară, înfiinţată după dorinţa Regelui Carol al II-lea, şi o sală geografică, amenajată special cu mobilier pentru întinderea hărţilor. Ziarele vremii spuneau că modul de organizare a bibliotecii era un model pentru acele timpuri. Model care îl întrecea chiar şi pe cel al Academiei Române.
În perioada celui de-al doilea Război Mondial, clădirea a suferit foarte mult. Rămasă pustie pe perioada conflagrației, a fost devastată de bombardamente, iar mobilierul în mare parte distrus. Mărturie a acestui episod a rămas şi astăzi, în depozitul de carte de la etajul trei, însemnarea unui soldat din primele trupe ale armatei sovietice care verificase clădirea şi notase în limba rusă, cu cărbune, pe perete: „Nu este minat. 22.8.44, Stepanov”.
După abolirea monarhiei, Bibliotecii Universitare îi va fi recunoscută instalarea sa definitivă în localul fostei Fundaţii, prin trecerea în proprietatea statului, în iunie 1948, şi mai apoi în patrimoniul Universităţii, în iulie 1948, sub numele de Biblioteca Centrală Universitară, mai târziu ”Mihai Eminescu”. Astfel, Palatul Fundațiunei Regale din Iași se preschimba, pentru toți cei dornici de cunoaștere, în acronimul BCU sau, pur și simplu, Eminescu, loc de frumusețe, de pace și de aristocrație a spiritului.
Bibliograf Mihaela Tatiana Ulman
Aceasta-i biblioteca, aceasta-i grădina, aceasta-i povestea, intră în ea și bucură-te de frumusețe!
Fotografii BCU
Continuă să descoperi orașul! Vezi și restul poveștilor.
